O conserva si-o tuica

Apar la televizor, presa si/sau diferite alte medii de informare, cu o repetitivitate mai mult sau mai putin constanta, reprezentati ai poporului din cele mai diverse medii, cum ar fi politica, guvern, administratie locala, s.a.m.d., cu o genul de atitudine “aveti noroc, ca m-ati prins in viata”, blestemand si comunicand in cele mai colorate limbaje, mai colorate ca indienii cand se imbatau cu apa-de-foc de la fetele palide si isi dezgropau rudele, in loc de securea razboiului, pentru a merge la razboi, fluturandu-si bunica in aer, din goana calului. Toti cearta si se cearta. Printre amenintari, promisiuni, juraminte, se desprinde, de cele mai multe ori concluzia, ca pe oamenii importanti de la noi ii doare in brisca de tot ceea ce inseamna sau reprezinta, in vreun fel, control al statului. “Ma cac pe el de DNA”, “Ma pis pe ea de Politie”, etc, etc, etc. Acum, ca oamenii nu au unde sa isi faca nevoile nicaieri in alte parte, poate fi o treaba, ce e mai interesant, este efectul pe care il are genul asta de atitudine in randul oamenilor de rand setati, deja, de media catre idoli falsi si tremurand de frica lui Mircea Badea, dupa cati oameni a amenintat ca bate. Am in minte un exemplu de dupa campanie, care cred ca spune foarte multe. Intr-o jurisdictie, dintr-o comuna (numele, detaliile, nu mi se par relevante in cazul asta), a candidat pentru Parlament Ministrul Justitiei, fiind infrant de catre unul dintre contracandidati, aflat in cercetari penale de catre procurorii anti-coruptie (!). Mi-a ramas in minte raspunsul unuia dintre localnici, intrebat de un reporter, cum de s-a putut intampla asa ceva: “Pai, acum, toata lumea are dosar la DNA, cine se mai uita la asta?”. Asadar, din punct de vedere al romanilor, in scurt timp, “Dosar la DNA” va fi un punct important in CV-ul candidatilor! Poate, in curand, se vor lauda cu performantele alesului lor “Fraiere, deputatul meu a facut 4 ani de puscarie, ha!” , “Da, frate, da al meu a furat cateva milioane de euro de la stat, nu fi prost, ca mi-a dat patru conserve si zece kile de tuica, ca sa il votez, ce l-am prostit pe fraier, sint smecher, stiu cum se fac afacerile!”. Romanul e bun la toate, poate de asta, in cele mai multe cazuri, nu e bun la nimic, in adevaratul sens al cuvantului. Ramane de vazut, cand or sa inteleaga romanii, faptul ca un vot valoreaza patru ani, nu “o conserva si o tzuica”.