O conserva si-o tuica
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Apar la televizor, presa si/sau diferite alte medii de informare, cu o repetitivitate mai mult sau mai putin constanta, reprezentati ai poporului din cele mai diverse medii, cum ar fi politica, guvern, administratie locala, s.a.m.d., cu o genul de atitudine “aveti noroc, ca m-ati prins in viata”, blestemand si comunicand in cele mai colorate limbaje, mai colorate ca indienii cand se imbatau cu apa-de-foc de la fetele palide si isi dezgropau rudele, in loc de securea razboiului, pentru a merge la razboi, fluturandu-si bunica in aer, din goana calului. Toti cearta si se cearta. Printre amenintari, promisiuni, juraminte, se desprinde, de cele mai multe ori concluzia, ca pe oamenii importanti de la noi ii doare in brisca de tot ceea ce inseamna sau reprezinta, in vreun fel, control al statului. “Ma cac pe el de DNA”, “Ma pis pe ea de Politie”, etc, etc, etc. Acum, ca oamenii nu au unde sa isi faca nevoile nicaieri in alte parte, poate fi o treaba, ce e mai interesant, este efectul pe care il are genul asta de atitudine in randul oamenilor de rand setati, deja, de media catre idoli falsi si tremurand de frica lui Mircea Badea, dupa cati oameni a amenintat ca bate. Am in minte un exemplu de dupa campanie, care cred ca spune foarte multe. Intr-o jurisdictie, dintr-o comuna (numele, detaliile, nu mi se par relevante in cazul asta), a candidat pentru Parlament Ministrul Justitiei, fiind infrant de catre unul dintre contracandidati, aflat in cercetari penale de catre procurorii anti-coruptie (!). Mi-a ramas in minte raspunsul unuia dintre localnici, intrebat de un reporter, cum de s-a putut intampla asa ceva: “Pai, acum, toata lumea are dosar la DNA, cine se mai uita la asta?”. Asadar, din punct de vedere al romanilor, in scurt timp, “Dosar la DNA” va fi un punct important in CV-ul candidatilor! Poate, in curand, se vor lauda cu performantele alesului lor “Fraiere, deputatul meu a facut 4 ani de puscarie, ha!” , “Da, frate, da al meu a furat cateva milioane de euro de la stat, nu fi prost, ca mi-a dat patru conserve si zece kile de tuica, ca sa il votez, ce l-am prostit pe fraier, sint smecher, stiu cum se fac afacerile!”. Romanul e bun la toate, poate de asta, in cele mai multe cazuri, nu e bun la nimic, in adevaratul sens al cuvantului. Ramane de vazut, cand or sa inteleaga romanii, faptul ca un vot valoreaza patru ani, nu “o conserva si o tzuica”.
Inventii…
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Am aflat la o discutie, spre stupoarea si surprinderea mea, ca, in Kenya, bastinasii au ales un mod cel putin interesant si neobisnuit pentru a omora gazelele si anume, le alearga pana cand, epuizate, acestea cad la pamant, incapabile de a mai fugi(!). Dupa aceasta, maratonistii nostri pazesc animalele si vin vanatorii, mai lenti, care ucid prada, probabil, fiind mult prea dificil, acelasi om sa stie sa faca doua lucruri deodata (alergat + macelareala). Lasand la o parte intrebarea “Un om ar trebui sa omoare animale ca sa manance sau nu? “, un subiect atat de fierbinte, ca poti sa-ti scoti friptura si sa o pui de un gratar, informatiile primite m-au pus in postura de a-mi lamuri, teoretic si practic, cateva aspecte, legate de asa zisa vanatoare. In primul rand, cred ca a fost o consfaturire generala a poporului, condusa de seful primului trib care s-a gandit la asta, ei fiind, de fapt, si trend-setteri pentru aceasta moda de a omora gazele si, in general, animale extrem de rezistente la fuga si care alearga cum i-a alergat Hitler pe evrei. Liderii comunitatii, batranii si vracii, cu tot cu sangele de animal de pe ei, se lamentau: “Avem nevoie de o idée, ca sa putem omori antilope, ca, pe soarele asta si la ce cactusi si insecte rontaim zilnic, daca nu bagam niste proteina animala in noi, e nasoala treaba”. Zis si facut, si-au adunat oamenii chi-ul si si-au consultat chakrele, au venit cu tot felul de idei, poate merge sa le convinga cu vorba buna, poate tipa la gazele si fac alea infarct sau sa le puna zahar in balti sa dea diabetu`n ele, pana cand, din umbra cortului, a venit alesul tribului, prevestit de toate cartile mai mult sau mai putin sfinte, primite de la stramosi in cadrul unor ritualuri soldate cu victime si sacrificii animale, consumate ulterior la bufetul satului si a tunat, in mijlocul adunarii : “Sa le alergam, pana lesina!”. Primele secunde, liniste, toti se holbau si nu ziceau nimic, nu se auzea pas de soparla, inghetasera leoparzii in savana, pentru ca, in momentul imediat urmator, sa inceapa sa se ia in brate intre ei, invocand numele zeului lor, scuipandu-se si pleznindu-se reciproc peste fata si gat, in spiritul si obiceiul locului, pentru a-si exprima sentimentele si profunda incantare “Sa vezi ce-o sa se atace gheparzii, le dam rusine!”. S-au oferit, ca virginele in prima noapte, primii voluntari, care coincid cu stramosii castigatorilor de la olimpiada, proba 40+ km si au inceput sa se antreneze pentru a urmari si anihila victima prin fuga, lucru care le-a iesit, dupa parerea mea, in destul de mult timp, pentru ca mi se pare o chestie aproape imposibila, sa alergi si sa te tii dupa o antilopa, pana isi da aia duhul. Nu pot decat sa imi imaginez, cam ce gandea prima antilopa, la care a mers procedeul, disperata, in timp ce incerca sa scape de urmaritori “Frate, CAT ALEARGA ASTIA DUPA MINE,nu se mai opresc, ca Florin Piersic cand trebuie sa raspunda la o intrebare personala si e in direct la televizor!”, pentru ca, mai pe la sfarsit, epuizata pana la limita umanului, pardon, animalului, sa se resemneze si sa isi accepte soarta de viitoare friptura la protap, inconjurata, paradoxal, ca dragostea intre barbati, tot de aia de care n-a putut sa scape, nici inainte sa moara.. Judecand dupa decizii, mi se pare mai mult decat evident, faptul ca nivelul de inteligenta al acestor oameni se zbate pe undeva, intro zona dintre ascultatorul de manele si Simona Senzual, dar, sa nu-si mai faca Michael Jackson vreo operatie estetica, daca am inteles, chiar nu au putut sa inventeze absolut nimic altceva, in afara de faza asta cu alergatul? Nu le-a putut veni alta idee sa rezolve anitilopele, o piatra , un bat, ceva, o bata, o melodie cu Dj Project? Fara vreo aluzie la originea presedintelui Obama, lider al celei mai marete, minunate, promovate, pr-izate, cozmetizate artifical, crizate natiuni si la propriu si la figurat si, in acelasi timp, cel mai periculos virus letal, dupa sida (pentru ca sida o iei de la “celalata jumatate”, cand faci sex, iar de la americani te imbolnavesti cand faci bani cu ei), ma intreb cand or fi descoperit kenyenii mersul pe jos si apa de baut.
Glorie vs Viata Normala (a.k.a. de ca s-a acrit Ahile de scartait curu`)
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Mi-a venit in minte, zilele trecute, cand vorbeam cu un tovaras despre filmul 300, Ahile si scandalul de la Troia. Acum, trebuie sa luam in calcul cateva lucruri mai putin cunoscute si anume, ca baietasii in tema se cam ardeau in caca. Ahile si Patrocle nu erau doar camarazii de arme, bine definiti pe brand, care baga 150 la piept impins 6 repetari, plus doua ajutat si care omoara numarul de oameni echivalent cu toata brigada lu` Manole, cu tot cu mester, dintro lovitura, bravii osteni se uitau si daca mai e zacusca-n beci, unul la altul. Si asta nu oricum, ci ca un canon impus de societatea timpului. Eforii aia, care faceau in film orgii sexuale cu cele mai frumoase femei din Sparta, cum face Alina Plugaru cu cei mai bine cotati actori porno, indiferent de sex, culoarea pielii, dimensiuni sau daca a votat sau nu cu Obama, nu se ocupau numai cu vanzarea patriei. Ei mai si dadeau amenzi, daca vreun pitbul din ala pompat nu isi gasea vreun camarad mai tanar, sa faca dragoste ca-ntre barbati si toate astea, in timp ca omu` era, de fapt, cu nevasta, indiferent de ce o mai insemna asta, in conditiile date si, eventual, copii. Iolas sau cum i-o zice lui blondu` ala, de pe langa Hercule, avea grija de spatele lui Hercule si in alte moduri. Acum, revenind la Ahile, care, dupa parerea mea, are niste caracteristici foarte bine definite ca barbat, pana la urma, Hector ii omoara femeia, pe Patrocle, trebuia sa o razbune, eroul nostru cred ca era destul de acrit de toata situatia. Pe de o parte, cred ca isi dadea seama, ca ceva nu e in regula cu viata lui sexuala. Poate, stia, ca or sa faca astia de la Hollywood film si nu or sa poata reproduce pas cu pas viata lui, ca o sa fie taiat de cenzura, asa ca, de ce sa se mai arda in caca, ca, oricum, foarte putini or sa stie si e din ce in ce mai nasol, mai ales ca, de ce nu, de la atata calarit, poate avea si probleme cu hemoroizii. Pe de alta parte, nimeni nu avea tupeu sa se ia cu el in gura, sint convins, pentru ca eroul o dadea in carcote, la modul “ok, ok, doi plus doi, egal patru, nu cinci, cum ziceam eu, da` de ce nu ai ochii verzi, ha?” si il mierlea pe fraier, ca gangstarii americani pe adversarii imaginari din fostul lor cartier. Asa ca, atunci cand il intreaba ma-sa, Thetis, zeita pe deasupra (normal, Ahile erau semizeu, oamenii normali nu pot face lucruri extraordinare), ce alege intre o viata normala si faima? Ahile, presupun, ca se gandeste “Frate, o ard numai cu baieti … daca nu o ard, se uita astia urat pe mine, ma iau si la misto … m-am plictisit sa ii tot bat pe toti, cu toate armele de pe pamant…” si ii raspunde: “Gloria!”.Ma-sa ii zice : “Bine cum vrei, eu ti-am zis, da` tu nu vrei sa ma asculti, du-te la Troia”.Isi ia Ahile baietii, se urca oamenii in corabii, da-i la Troia, coaie ca avem scandal, lasa ca le zicem ca a ars-o Paris pe Elena, scoate bautura ca sintem suparati rau de tot, ii spargem pe fraieri. Debarca, incepe mardeala. Ahile se remarca,normal ca se remarca, il doare-n paispe, ca pe Sigfried in legenda Nibelungilor, oamenii aproape invulnerabilli. Cine, intro lupta, vine si, in loc sa iti rupa carotida, se apleaca politicos si diplomat, pentru un sectionat de calcai? Cat de mortala poate parea teaba asta, cand il ai in fata pe cel mai faimos luptator in viata? Si, oricum, de ce nu vorbeste Ahile cu ma-sa, sa ii puna o pila la Hefaistos , sa ii dea ala niste metal indestructibil sa isi faca o cizma din asta futurista, ca la emo, sa nu treaca nimic prin ea, sa nu mai stea stresat, draga, baiatul , in batalii? Indiferent de raspuns, apare in scena Briseida (Briseis , whatever), cu ocupatia virgina la templul lui Apollo si, pe deasupra, vara lui Hector, dusmanul de moarte al eroului nostru, toate premisele fiind create (!), pentru ca Ahile sa se indragosteasca de ea, ba, pe deasupra, din cauza ei sa se certe cu Agamemnon, care era un fel de Cappo Di TuttiFrutti si sa nu mai participe la batalie. Patrocle, gelos nevoie mare, vrea sa ii arate lui Ahile, ca e o femeie independenta si puternica, ii fura armura, ca sa insele simturile de felina ale leilor de mirmidoni si pleaca sa o dea parte-n parte cu Hector. Atata doar, ca, de la lectiile si miscarile cu Ahile despre arme, care se terminau de multe ori in imbratisari, tangouri si alte lambade, pana la cel mai bun luptator troian, ca virusu, e distanta mare. Bonus, Hector isi apara patria si mai si pica de rahat, daca manca bataie in fata alor lui, deci, Patrocle avea sanse destul de putine de castig, inca de dinainte de batalie. Hector il executa, ca la 11 metrii, isi dau seama de eroare, ajunge vestea la Ahile. Asta, deja nervos dupa certurile cu Briseida (ca intre timp il toca si aia la cap, ca nu o iubeste, ca e un nenorocit de macelar, ca degeaba s-a certa cu Agamemnon pentru ea si i-a salvat viata, asta nu inseamna nimic, etc ) ia foc. Da` grav ! Nici una, nici doua, pac, pac, pune caii la car, a plecat cu scartait de roti, ajunge in fata portilor cetatii si incepe sa strige la Hector. Hector, ce sa faca, se uitau toti la el, intevenise in afacerile lu` frati-su, vorbise urat despre Ahile…nu mai avea loc de intors, iese din cetate. Eu am o foarte mare admiratie, totusi, pentru curajul lui Hector. Nu e putin lucru, sa iesi pe interval cu unu invulnerabil, care, cireasa de pe coliva, se batea ca Van Damme cand ii rapea/omora cineva familia in vreun film si avea privirea lui Alain Delon, cand veneau gaborii sa il ia la sectie, in filme. Pentru asta, din nou, big up Hector, ca mardeala mi se pare aranjata ca meciurile din Divizia A, doar nu credeati ca se termina bataia cu Ahile zacand mort, intr-o balta de sange, de la calcaiul taiat de Hector. Nu! Ahile pietre (a se citi rocks) the party! Poveste lunga scurta, se intoarce invingatorul in tabara la greci, vine Priam,tac-su lu` Hector, ii da lesul, se mai cearta, se mai bat cativa ani, nimeni nu prea mai avea chef, pana la urma , Ulise , inventiv, ca la o orgie cu 4 femei, reuseste sa ii convinga pe troieni, prin intermediul calului, ca e o idee foarte buna sa isi darame portile, singuri si nesiliti de nimeni (asta mi s-a parut mai trasa de par rau, ca atunci cand am auzit ca s-a casatorit, religios, in fata unui preot, unu`, in India, cu cateaua lui, pe care o credea reincarnarea fostei sotii, a, da, si cateaua a fugit in noaptea nuntii), se dau jos aia din cal, moarte si prapad in Troia. Ahile moare, dar nu oricum, mierlit de Priam, iar gigoloul ala dinaintea erei noastra, sint convins, nu ar fi reusit singur, de fapt , isi baga coada si Apollo. N-am inteles ceva. Asta e gloria? Asta era destinul lui Ahile, pentru a deveni unul dintre cei mai faimosi oameni din galeria umanitatii? Sau, poate,daca nu murea, angrenat intrun razboi din inertie, animat de ura si razbunare ( toate aparute in viata lui din cauza/datorita alegerilor proprii, dupa momentul cu Thetis si raspunsul cu gloria), destinul lui era ca, dupa cucerirea Troiei, Ahile sa se intoarca acasa, cu Briseis, sa isi faca familie si sa descopere teoria relativitatii? Ca doar ma-sa era zeita !
In loc de intro
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Si-a facut Bitza blog! Spun/scriu asta in fata unui monitor, caruia, am inteles, trebuie sa ii vorbesc foarte politicos, la plural, la modul “bine v-am gasit”, “ce mai faceti”, “hai sa va arat ce am mai facut”, pentru ca, de fapt, eu sint singur cu Hena, cateaua mea rottweiler si habar nu am cine o sa citeasca asta sau cand. Ma astept in curand, sa aud, ca Hena imi scrie articolele, in ultima perioada de timp citind pe internet, cum ca Ombladon, C.T.C., si,mai nou, Dj, ca la Craiova, Dox (!), mi-au scris de-a lungul timpului versurile, alaturi de alti ghostwritteri, mai enigmatici ca Otilia si mai ascunsi decat Sfantul Graal si Comoara Templierilor in capela Rosslyn.Pe blog, ar trebui sa scriu in asa fel, incat, o data ce ati vazut un articol de-al meu, sa nu mai puteti sa supravietuiti fara mine, cum n-a putut Prigoana fara Bahmuteanca, sa va arat ce tip sensibil si delicat sint, sa nu mai puteti sa va desprindeti din comunitate, sa traiti, sa plangeti si sa radeti cu mine, pentru ca, in scurt timp, mesajele mele sa salveze lumea, sa vina Green Peace la mine, sa ma roage in genunchi, ca sa le pun un banner pe site legat de Campania lor din Africa, sau cel putin asa mi-au dat de inteles cele cateva zeci de persoane, care mi-au impartasit parerile lor despre blogging. Cand am auzit asta, m-a cam luat panica, eu n-am idee ce e cu mine pe planeta asta si acum, colac peste pupaza, trebuie sa o si salvez? Plus ca Green Peace mi se pare o ascociatie decenta, m-as simti aiurea, sa stea aia in genunchi, in fata mea, cum stau politistii in fata interlopilor. Una peste alta, ca la orgii de lesbiene, cred ca cel mai bine vor vorbi articolele pt mine. Good luck and have fun!
