“sintem”?
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
In ultima perioada de timp, a.k.a. cativa ani, aud foarte des folosite, in mod uzual, expresii si slogane, la modul: “Sintem suma intamplarilor pe care le-am trait”, asupra careia o sa revin cu alta ocazie. Ceea ce ma surprinde neplacut, este cu totul altceva. Care “sintem”? Si, mai ales, de cand “sintem”? Cu cine mai “sintem” in gasca vesela, susnumita “sintem”? Ce s-a intamplat cu “eu sint”, “tu esti”…? De cand sint intro categorie anume, nu conteaza care, dintro data si impotriva vointei mele? Independent de ce zice fraza aia si cat de mirobolanta, fantasmagorica si ozeneizanta poate parea, cine a hotarat ca “sintem”? Stiu, or sa vina toti inteleptii lu` peste si o sa imi spuna ca fraza e atat de relevanta si puternica, prin insasi filozofia ascunsa printre cuvinte, incat e dincolo de orice contestatii si poate suporta pluralul, ca “toti” se pot identifica in fraza aia. Chiar si asa! Poate nu “sintem” toti la fel, indiferent care ar fi criteriul de selectie. De fapt, sigur nu sintem toti la fel! Poate ca eu “sint” suma concluziilor pe care le-am tras in urma intamplarilor, nu a intamparilor in sine, pentru ca, daca ti se intampla ceva si nu intelegi nimic, poate sa ti se intample aceeasi treaba de o mie de ori, tot nu o sa intelegi nimic. Personal, prin prisma acestui criteriu, cred ca, mai degraba, esti suma modalitatilor in care ai strans si analizat informatiile, nu neaparat a informatiilor brute, dar asta este alta discutie si vreau neaparat sa creez o disputa intre ezoterism si exoterism, cel putin nu acum.
Ma intreb de unde a plecat acest “sintem”. Nu neaparat sloganul de mai sus, ci acest plural aplatizant, ca un buldozer, care imi suna a alchimie comunista ce a transformat, cu de la Moscova putere, complexitate si aroma unica a individului intrun imens “sintem”, aceasta masa inerta si nedefinita. Sint tentat sa cred ca a plecat de la un om singur, altfel, nu stiu de ce ar fi avut nevoie sa legitimeze duma cu acest plural. Un om singur, care gandea mult si care a ajuns la concluzia ca este suma intamplarilor, partial veridic, de altfel, si care a zis, “o sa folosesc pluralul, macar nu ma tine minte lumea ca fiind singur”. Acest “sintem” este scuza finala a omenirii, nimeni nu iti poate reprosa nimic! De ce? Pentru ca “sintem”! Nu poti trage la raspundere o comunitate, nu mai exista particularitati, responsabilitati individuale, totul se disipa si consuma la comun, ca la gropile ramase in urma genocidelor. Cu riscu de a suna macabru, dar, apropo de gropi, oare Dumnezeu o sa zica “Voi, aia din partea dreapta, ’sinteti’ iertati!”? Sau, mai degraba, ar spune “Costele, Bobi, cum ti-o zice, ‘esti’ iertat!” ? Inclin spre a doua varianta.
Pot fi suspectat usor de subiectivism, poate si datorita faptului ca am avut o repulsie instinctiva de mic, fata de toti oamenii care se dau destepti, dar care, de fapt, nu sint atat de destepti, doar le place sa faca pe desteptii, asta fiindu-le principalul motor si calauza in viata. Cred ca genul asta de oameni vor sa te recruteze in randul lor, poate, asa, isi justifica si ei, la randul lor, apartenenta la marea familie fericita, chiar daca, personal, tind sa inclin spre concluzia ca si ei isi ascund tot o forma de singuratate. Imi e tarsa ca as fi, dupa acceptarea acestui “sintem” la mine in casa, foarte blazat si plafonat, as intra in armata indiferenta si implacabila a celor multi, atat de multi, incat nu mai conteaza cum esti. Si, pana la urma, cui i-ar folosi sa fim diferiti? Liderilor? Nici gand, dimpotriva, ei s-ar bucura cel mai mult! Familiei? Hai, sa fim seriosi! Nimeni nu-si doreste un copil problema sau un copil diferit, necesita mai multa atentie, bataie de cap, etc. Poate sa iti fie de folos tie, personal? Nici macar! De ce sa fii diferit? Stai acolo, cuminte, si nu zi nimic, ca si asa nu esti deosebit, sa nu explorezi si sa nu descoperi nimic despre tine, (categoric, asta insemnand anumite riscuri), acest “sintem” ne inchide intro inchisoare cu gratii de aur, calduta, linistita, comoda si confortabila, cu niste vorbe ca fermecate, care susura in subconstient cu aceeasi credibilitate pe care-o are discursul lupului din “Capra cu trei iezi”, cand vroia sa ii combine pe aia mici sa-i deschida usa. Acolo, faza haioasa nu e neaparat tupeului lupului care, normal, e dator sa-ncerce sa-i imbarlige, m-a fascinat faptul ca, pana la urma, iezii ii deschid astuia usa! O sa par lipsit de sensibilitate, dar, cand am citit pasajul cu macelarirea si consumarea bietilor inconstienti, aproape m-am bucurat. Ma-sa ii avertizase cum sta treaba. Cine i-a pus sa deschida usa?!
24 Responses to ““sintem”?”
-
cristi1 Says:
January 8th, 2009 at 9:11 amFraza asta imi suna izibitor de aproape de campania Orange - Together we can do more dar oamenii aia au folosit persoana I pentru narare. Nu stiu pentru ce brand e sloganul asta dar din punct de vedere al marketingului este un slogan foarte ok. Eu vad lucrurile cam asa. Oamenii au avut tendinta de a apartine unui grup inca din antichitate. Oamenii formeaza un grup pentru ca au cel putin un lucru in comun. Si daca cumparatorul din insight vrea sa faca parte dintr-un grup pai atunci sa faca parte din grupul brandului meu :). Si as putea continua sa explic din punct de vedere al marketingului cat de ok este fraza, cat de calda pare, cat de inteligenta (si toti vrem sa fim inteligenti nu?), cat de aproape de adevar, cat de aproape de noi, cei care o citim, cei care o intelegem, cei care ne amintim pe loc de intamplari din copilarie sau mai recente, etc. SI DACA ARE TOATE ATRIBUTELE ASTEA EXCEPTIONALE NU AM VREA SI NOI SA FIM IN GRUPUL RESPECTIV? Deci, din punct de vedere comercial este exceptionala, pe de alta parte tu ai dreptate referitor la responsabilitatile individuale la care as adauga reusitele individuale, meritele individuale. Insa marketingul si advertisingul nu au fost create sa educe mase, sa te invete bunul simt sau responsabilitatea sau cum sa te descurci in lumea asta mare….nu nu nu…ele au un singur scop: sa vanda.
PS: pot face pariu ca daca facem un sondaj de 200 de persoane pe strada nu vor sesiza subtilitatea hipnotizanta a spiritului de turma
-
Ana Says:
January 8th, 2009 at 11:06 amAla mare a vrut sa deschida usa! El era cel MARE,deci autoritar. Mezinul intotdeauna e desconsidereat pt. ca e mai putin indoctrinat. Micutul zise ca nu e mama, dar prostii si credulii(cel mijlociu) tot trebuie sa moara cumva. Si eu m-am bucurat cand si-o luasera. Daca murea si ala mic rupeam paginile.
-
AxeL Says:
January 8th, 2009 at 11:44 amBitza parerea mea este ca acest “sintem” se intampla de cand lumea si tocmai din aceasta cauza oameni privesc cu scepticism la orice actiune diferita de conceptia deja existenta a lumi…dak astazi se trezeste unu sa spuna ceva ce nu s-a mai auzit pana la momentul respectiv,oameni se uita bizar la el cu toate ca omul are dreptatate si defapt spune un adevar…asta e conceptia umana ne nastem sa traim pe o platforma de viata…toti oameni se plafoneaza in mizeria de viata pe care o au si prevesc mai jos si zic:”lasa ma ca alti o duc si mai rau”.Nu incearca sa faca ceva sa evolueze pur si simplu se plafoneaza si merg mai departe.Pana la urma trebui sa fi deschis si trebui sa incerci sa ajungi intotdeauna mai departe oricat de rau s-au de bine ar fi…si in cazul capra cu trei iezii…dak stam sa judecam fapta adevarul e ca iezii au meritat-o…si acelasi lucru s-a intamplat si cu adam si eva…Dumnezeu a spus sa nu muste din mar si totusi…
-
Razvan(vianu) Says:
January 8th, 2009 at 11:59 am…ai perfecta dreptate … cine a spus ca vrem sa fim in aceasta “familie”de oameni identici …stersi de societatea in care traim… partea cu iezii credeam ca sunt singurul… lupul si-a facut treaba ma-sa pe a ei… iezii au “mierlit-o” din cauza prostiei… deci e de genu “gresesti platesti”…”repercursiunea faptelor tale”…pace!
-
razvanzeu Says:
January 8th, 2009 at 12:15 pminteresant , imi place ca nu faci diferenta intre useri si oameni ,toti au cate o opinie un mod de gandire sau a trata o situatie …. peste o LUNA APARE ALBUMU :X 8 februarie , imi poti spune cand apare ” pe tarabe ” [cora , carrefour ... etc.]
keep up the good word iti apreciez munca , salut si respect
-
Upanishada Says:
January 8th, 2009 at 1:06 pmSincera sa fiu nu cred ca acest “sîntem” se refera la ideea de sistem, de comunism, de “toţi în aceeaşi oală”… ci este un SÎNTEM care adună ideea de “fiecare în parte”; DA, suntem diferiţi, DA fiecare are viaţa sa, se naşte cu anumite calităţi… de genul mai upgradat ca altul… şi DA, ajungi să fii TU în urma contextului în care-ţi desfăşori activitatea numită VIAŢĂ, datorită oamenilor cu care intri în contact, de pe vremea când eşti în scutec şi până la final. deci luatţi separaţi, fiecare ESTE suma întâmplărilor sale, luaţi împreună, ca şi un simplu plural… SÎNTEM suma întâmplărilor noastre… sau pur şi simplu suntem nişte sume şi adaugăm constant câte ceva. Poate că nu ar trebui să te simţi atacat de un simplu SÎNTEM… nu e ca şi cum te băga într-o turmă de oi… că ORICUM… dacă eşti oaia neagră adică aia specială… ŞTII şi indiferent cât vor să te bage în turmă, nimeni nu reuşeşte… şi în fine… poţi să ai aere de oaie specială, poţi să stai relaxat admirând spectacolul oiţelor trase la indigo… şi SINCER… nu trebuie să te frămânţi pe ideea că alţii aleg ÎNCHISOAREA CU GRATII DE AUR… asta aleg ei. Dacă tu alegi altceva şi ţi-e bine, atunci E BINE.
-
Bitza Says:
January 8th, 2009 at 2:51 pmUpanishada
Daca numele pe care ti l-ai ales, inseamna ceva pt tine, imi transmite apartenenta ta pentru hinduism sau o forma de hinduism si aici avem o mica diferenta in a privi lucrurile.
Hinduismul este o religie in care accentul se pune pe individ, exact cum ai spus, daca alegi ceva bine pt tine, e bine. Chiar si asa, ar trebui sa iti aduci aminte de exemplul cu cainele din Mahabharata (nu am citit-o toata, la fel cum nu am dus nici Homer toata Iliada, Odiseea si Eneida in original)in care Yudhisthira nu vrea sa intre in Ceruri, in cazul in care cainele, alaturi de care a calatorit si care ii e credincios, nu e salvat.
Ortodoxismul, in care cred, are dogme mult mai greu de urmat. Sa ai grija de tine, poate parea destul normal, insa, cum este sa ai porunca, sa ai grija de oricine si de toata lumea, cum ai grija de tine (Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti)? Sint sigur ca mult mai greu. Si nu , nu cred ca o sa pot sa stau toata viata si sa am grjia numai de binele meu. Imi suna foarte egoist.
Nu cred ca este vorba de oaia neagra, aici. Cred, mai degraba ca e vorba de o catalogare, de o categorisire. Iau un exemplu diferit, am mai vazut pe la televizor, “Esti ceea ce bei!”. Poate parea adevarat, dar cine sint aia care isi dau cu parere vis-a-vis de ceea ce as putea sa fiu eu sau nu? O spun cu atat siguranta, incat, sint convins, dupa 100 de ascultari, o parte din fiecare (mai mare sau mai mica, in functie de educatie, intelect, etc) incepe sa creada ca, intr-adevar, esti ceea ce bei. Citeste ce a scris Cristi, a zis niste chestii interesante.Ana
Cred ca mesajul cu ala mic e altul. Sincer, cred ca, in viata reala, mezinul nu ar fi scapat. Ar fi mierlit-o si el in coltii lupului, pentru ca, daca pui un lup infometat intro camera, sigur iti gaseste 3 iezi din 3, nu 2 din 3. Mesajul poate fi “Acum, a scapat asta, s-ar putea, tu sa nu fii asa de norocos”. Pana la urma, daca iedul mic era asa de destept si de neindoctrinat, de ce nu a reusit sa ii convinga pe ceilalti? Stiu, ca sa poata exista exemplul asta, dar iedul mic esueaza, la randul lui, nu ca ar fi avut sanse foarte mari, de la inceput. La fel, dupa parerea mea, esueaza mama iezilor, care nu reuseste sa isi faca proprii copii sa inteleaga pericolul. Bineinteles, iezii sint rai si nescultatori, dar, cum au ajuns asa? Nu in urma educatiei primita de la mama? Ok, mama era singura, terbuia sa mearga la lucru, etc, dar, in final, ea nu reuseste sa gestioneze situatia (indiferent care o fi) si, paradoxal, cei care raman in urma sa sufere, sint exact cei ce esueaza, adica mama si mezinul. -
V Says:
January 8th, 2009 at 4:08 pm”…suma intamplarilor…” ce prostie! si daca ai avut parte numai de intamplari nefericite si de esecuri? eu cred/sper ca mai sunt si oameni intr-adevar puternici care sa mearga mai departe si sa nu fie definiti de experientele prin care au trecut, ci mai degraba, cum ai spus tu, de concluziile pe care le-au tras din respectivele intamplari. Nu e o rusine sa gresesti, dar e o mare rusine sa nu inveti nimic din greselile tale.
Ce ma enerveaza pe mine la culme, in afara de ‘’suntem” sunt si explicatiile gen ”pentru ca asa se face”, ”asa e frumos”, ”asa e bine” etc, cuvinte care ma duc pur si simplu la exasperare!!! vad in jurul meu o gramada de incuiati care nu sunt in stare sa-si explice propriile actiuni sau sa argumenteze ceva folosind persoana I….nu vad decat fuga de responsabilitate in jur si in acelasi timp incercari penibile de asumare a meritului cand e cazul….’’suntem” sau ‘’sunt” dupa cum e mai convenabil -
George Says:
January 8th, 2009 at 8:15 pmDupa cum am citit pe la diferiti autori romani, se spune ca societatile traiesc mai mult decat indivizii, probabil de aici o indrumare spre ‘turma’ si refuzul omului de a fi doar trestie ganditoare pascaliana si trecatoare.
Ca la L. Tolstoi, un om care scria prin “Jurnalul ultimilor ani” ca “Eu sunt eu. Important este cine este cel de’al doilea eu”.
Daca primul eu ar fi cel care este vazut fizic de societate, cel care poate joaca un rol de simplu trecator prin lume, cel de’al doilea “eu” ar fi ceea ce sunt in ochii mei,cel care ma cunosc,cu slabiciunile, angoasele sau ratacirile mele.
Echilibrul ar veni undeva intre cele doua, probabil.
Sincer sa fiu, nu prea cred in echilibru adus de aceasta comuniune chiar si fericita ea, intre individ (autentic sau nu) si societatea cel inconjoara.Echilibrul il gaseste doar cel ce s’a pozitionat intre diferite limite.
As prefera mai degraba varianta ascetului din pesterile duhovnicesti, in care acest “sintem” apare ca vointa lui alaturi de vointa lui Dumnezeu, nu alaturi de vointa celorlalti…
Toate cele bune! -
adriano Says:
January 8th, 2009 at 8:30 pmPartea cu “sintem” nu mi se pare asa de complicata (poate ar trebui).
“Sintem”, in opinia mea, este modul in care suntem vazuti, iar “sint”, felul cum ii privim noi pe ceilalti.
Cred ca acest “sintem” a fost nascut din dorinta de a conduce, pentru ca nu ai cum sa te impui ca “eu sint” daca nu exista “sintem”, adica cei peste care vrei sa fii.Si, la fel ca si tine, cred ca omul singur s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a se “integra”, sperand ca va ajunge candva sa spuna: “eu sint”.
Concluzia mea: nu se poate “sint” fara “sintem”.
Mai greu, pentru mine este sa raspund la intrebarea “ce voi fi dupa ce nu am sa mai fiu”
Multe zambete !
Asteptam chat-ul ! -
dani Says:
January 8th, 2009 at 9:49 pmSalut Bitza,
“Suntem” cu totii oameni. Trecand de nuantele publicitare ale acestui “suntem” trecand de interese formulate in scopuri de masa, spirit de turma, in final eu, ca si tine, sunt un om. Pot sa adaug ca sunt ortodox, asta ma face sa cred ca sunt o persoana. Daca nu cred in persoana, raman individ. Pun individ cu individ formez un “suntem”, dar unul format din indivizi, unul comunist, o comunitate. Pun Persoana cu Persoana si formez o comuniune si nu ceva ce duce la “comunitate europeana” care e doar un ansamblu de interese economice manevrate de smecherii lumii, ci o comunitate in spirit ortodox. Eu, mic cum sunt, in sufletul meu imi pot asuma responsabilitatea intregii lumi, daca-L urmam pe Hristos atunci El e imaginea care o urmam. Daca citim Rugaciunea de pe munte, vedem atat de mult acel “Ca ei sa fie una in Noi, asa cum si Noi…” ..imi cer scuze ca aduc foarte mult din religie aici, pentru cei care nu au treaba cu asta, dar sunt ortodox si cred ca acest “Suntem” poate fi regasit in Comuniune. “Cele 3 Persoane” sunt Una, singura este Dumnezeirea..asa si noi suntem ipostase unice, distincte si totusi poate ca ni s-ar cere sa fim Una, madulare ale Bisericii..Cand spun “Eu sunt” nu cred ca stiu ce spun, pentru ca acest “eu” e destul de divizat, aduc in aceasta afirmatie foarte mult egoism, trebuie sa spun “eu, tu, el”..trebuie sa iesim din singuratatea lui unu si din inchiderea in doi, sa-l adaugam si le “el”. Probabil asa ajungem la “Suntem”..dar cat de departe suntem de acest “suntem”, ramanem inchisi la “eu” sunt, eu si calitatile mele, eu si dorintele mele..eu..eu..eu…Fiecare din noi poarta responsabilitatea celuilalt, si ce bine ar fi daca am fi constienti de asta…
in fine..m-am lungit si nu cred ca am reusit sa transmit ce as fi vrut..Numai bine,
dani -
Bitza Says:
January 9th, 2009 at 5:45 amDani
Poate ar fi bine sa incerci sa te obiectivezi putin. Comunitatea pe care o propui tu, are ca baze dogmele ortodoxismului. Din start, poti fi suspectat ca esti doar un ortodox fanatic, care incearca sa formeze un ansamblu de interese ortodoxe manevrate de smecherii lumii (e un exemplu dus catre extreme). Bazele comunitatii tale ar trebui sa treaca prin prisma criteriului ortodox, ceea ce inseamna ca tu, la randul tau, ai incerca sa creezi propria ta lume de “sintem”. Daca nu iti dai seama unde e ceva inestetic, ma refer la faptul ca fiecare om are alegerile proprii, indiferent ce ai crede tu ca este suprem si deasupra a orice. Dupa parerea mea, Dumnezeu (ca si concept, indiferent de ce nume a fost mai mult sau mai putin cunoscut) transcede religia. Un fel de viata bate filmul.
Tu aduci vorba de religie, dar, te rog, sa nu o iei aiurea, nu poti sa Il compari pe Isus, cand vorbeste despre acest “sintem” si despre “Noi”, cu nu stiu ce pseudo-filozofie prinsa in zbor din reclame. Nu suporta comparatie, nu despre “sintem” asta vorbeam. Poate ar trebui sa te uiti la cine o spune si pentru ce o spune. Unul incearca sa te ajute, altii incearca sa te imbarlige, ca sa le cumperi produsul. Eu nu am adus problema acestui “sintem” d.p.v. religios, dogmatic, teoretic, al modului in care ar trebui sa fie. Am incercat sa pun problema real, uman, aplicat, legat de ce se intampla. Putem sa umplem mii de pagini, despre modul ideal de a crea comunitati, dar, in acest caz, nu asta a fost scopul. Am incercat sa scriu un articol, despre cum incearca unii sa ma convinga (ca sa nu zic “ne” convinga, desi sint sigur ca mai sint si altii care vad situatia la fel), in pofida vointei mele (noastre), ca sint ceva ce nu sint.
Ca sa inchei, nu poate exista responsabilitate, daca nu exista “sint”. Uite-te ce se intampla cu poluarea si incalzirea globala. Toti polueaza, dar nimeni nu e de vina, si, intre timp, Pamantul se duce dracu`. Cred ca nu ai cum sa ajungi la “sintem” daca nu treci prin “sint”. Iar la “sintem”, ala despre care spune Isus, cred ca ajungem dupa moarte, daca o mai fi ceva, sau dupa Apocalipsa, in cel mai bun caz.
P.S. Acum, chiar ca o sa zici ca sint nesimtit, dar trebuie sa iti spun. Mi se pare un pic aiurea, sa spui la sfarsitul postului, ca nu crezi ca ai reusit sa transmiti ce ai vrut. Pacat! Trebuia sa mai stai si sa iti formulezi ideile mai bine, pana cand ai fi fost multumit. Scrisul ramane, vorba dictonului. -
dani Says:
January 9th, 2009 at 9:13 amSalut Bitza,
Da, din start pot fi suspectat doar un ‘ortodox fanatic’, dar din pacate nu sunt. Acum a devenit aproape o moda sa spunem “ortodox fanatic”, acolo unde apar idei ce contrazic, dar uitam ca un ortodoxism autentic e mortificare a omului “vechi”. Ar fi bine daca am putea sa privim Ortodoxia prin ceea ce este si nu prin ceea ce vedem in Biserica si Romania de azi, nu o institutie social-politica.
Ceea ce am vrut sa scriu e ca exista un “sintem” care nu-ti impune, care-ti respecta libertatea, un “sintem” care nu te anuleaza ca persoana. Inca de la inceputul postului am incercat sa pun acel “dincolo de orice nuanta publicitara, de masa”.
Dar probabil ca nu am prins ideea postului tau inca de la inceput si am luat-o aiurea.
Nu ai fost nesimtit, dar si daca ai fi, pana la urma e blogul tau, poti fi si asa.Numai bine.
-
Chivu Says:
January 9th, 2009 at 1:11 pmAm si eu o nelamurire:vad ca ai adoptat ultimele reglementari ale DOOM…atunci de ce scrii “sint” si nu “sunt”?Nu stiu daca este normal sa adoptam aceste noi norme:sa zicem ca la nicio, niciun nu ar fi o problema foarte mare,dar sa scrii “intrun”,”intro” mi se pare un pic deplasat.
Exemplele ar putea continua cu cuvinte(scuzi cacofonia):)) de genul “ciresi” in loc de “cirese” , “continui” in loc de “continuu”, acceptarea ambelor forme “corijenti”/”corigenti”,etc.
Nu ma intelege gresit,nu sunt unul din acei oameni ce nu cunosc pluralul pt “almanah”,insa noile norme mi se par stupide! -
Upanishada Says:
January 9th, 2009 at 2:11 pmDa, Upanishada nu l-am ales intamplator.
Iti recomand sa-ti cumperi orice carte OSHO sau sa dai search pe youtube. L-am descoperit pe OSHO acum 4 ani… si stiu ca nu intamplator
dar din unele puncte de vedere m-am regasit in spusele lui, din alte puncte de vedere consider ca are dreptate… altele… sunt oarecum opinii utopice… dar ma regasesc si aici. Oricum, asa cum ai recomandat tu cartea Enoh…asa iti recomand eu OSHO. Nu trebuie sa fii de acord cu nimic, doar sa vezi despre ce e vorba. -
Bitza Says:
January 9th, 2009 at 2:23 pmDani
Nu stiu despre ce moda vorbesti, eu imi exprimam parerea despre cum ai putea parea tu, personal, dincolo de mode si de altii. Ortodoxia ar fi bine sa fie privita cum zici tu, dar, ar fi bine pentru tine sau pentru mine, nu pentru toata lumea. Asta e doar punctul tau de vedere sau al meu. Intelegi? Stiu ca exista acel “sintem”, dar nu despre asta vorbeam. Cred ca, desi e blogul meu, nu inseamna ca pot sa imi permit sa fiu nesimtit.Chivu
Ai dreptate, ar fi trebuit sa adopt si “suntem” dar aici e vorba de o treaba personala, nu m-am putut obisnui cu acest “suntem” si, ca fiu sincer, nici nu am de gand.Si acum, cand ma uit la ce scriu si vad “intro” sau “intrun”, mi se pare ca scriu incorect, dar aia e…Upanishada
Ar trebui sa imi spui un pic mai exact ce imi recomanzi. Daca tot imi faci recomandarea asta, da-mi si niste amanunte, ca sa stiu, macar pe scurt, despre ce e vorba.
-
rado Says:
January 9th, 2009 at 4:59 pmFiecare om este unic, iar diferentele dintre un individ si altul sunt incontestabil mai multe decat similitudinile, indiferent de grupul de care apartine. Ar trebui sa mai punem la socoteala si faptul ca un om poate apartine unui grup fara sa impartaseasca aceleasi idei sau principii cu ceilalti.
Deseori ma confrunt cu situatia in care nu sunt de acord cu ideile grupului, dar trebuie sa suport impreuna cu ceilalti consecintele unei actiuni luate de majoritate. Mai grav este ca desi incerc sa ii conving cu argumente solide si incontestabile, nu reusesc datorita incapatanarii lor excesive de a accepta o idee noua.
Nu pot sa inteleg ce s-a intamplat cu dorinta oamenilor de a fi unici. De ce unii dintre acestia refuza sa isi expuna opinia doar pentru a nu face nota discordanta. Parerea mea este ca unicitatea este printre primele lucruri cu care ar trebui sa ne mandrim.
Ma doare pe mine cand vad ca oameni in toata firea devin (sau incearca sa devina) roboti perfect asemanatori, si pe langa asta mai implementeaza si copiilor ideea ca asa este bine.P.S.: Bitza, si eu intampin aceeasi greutate in a folosi “intro” si “intrun”. Asta se datoreaza faptului ca in clasele primare am fost pedepsit de fiecare data atunci cand incalcam regula…
Pace
-
Upanishada Says:
January 9th, 2009 at 8:00 pmOK, iti dau amanunte…
OSHO adica Chandra Mohan Jain a fost un mistic indian si daca vrei… un fel de “profesor” spiritual. EL, practic, nu a scris nimic, dar pe parcursul vietii lui a tinut un fel de seminarii pe diferite teme… iar vorbele lui au fost inregistrate… de aceea iti recomandam sa dai search pe youtube, caci sunt un filmari cu el de la aceste seminarii. El era axat pe Meditatie, constientizare, creativitate si umor. A abordat subiecte de discutie ca Maturitatea, CUrajul, Inteligenta, Sexul in raport cu dragostea…
Sustine ca a avut momentul personal de ILUMINARE la varsta de 21 de ani. Sincer, cea mai noua carte pe care mi-am cumparat-o se numeste “ABC-ul Iluminarii” si vorbeste despre ideea de a trai experiente in viata fara a cataloga experienta in vreun fel anume… ca buna, rea, dorita, nedorita sau mai stiu eu cum…
Uite… iti copiez fragmentul de pe spatele cartii, ca sa-ti faci o idee: ” Prezentul este atat de vast - trecutul este atat de ingust. De ce sa privesti printr-o gaura in zid, cand poti sa iesi si sa privesti cerul ? Asa ca incearca sa nu folosesti cuvinte de genul acesta, iar, daca intr-adevar trebuie, atunci incearca sa alegi cu grija, deoarece fiecare cuvant are nuanta sa. Fii poetic in legatura cu acel lucru. Foloseste-l in mod potrivit, cu dragoste si sentiment. Exista cuvinte pline de sentiment si cuvinte pline de intelect. Renunta treptat la cuvintele pline de intelect. Foloseste din ce in ce mai mult cuvintele pline de sentiment. Exista cuvinte cu rezonanta politica si mai exista cuvinte cu rezonanta religioasa. Renunta la cuvintele legate de politica. Exista conflicte care creaza imediat un conflict. In momentul in care le pronunti, apare rationamentul. Asadar, nu folosi niciodata limbajul argumentativ, logic. Foloseste limbajul dragostei, afectiunii, pentru a nu se ivi niciun rationament.”Ar mai fi de mentionat ca el, Osho, nu sustine ca hinduismul ar fi o religie mai buna, fata de altele, pentru ca el nu crede in ideea de RELIGIE… in final fiind toate aceeasi chestie. Tipul a studiat filosofia si dupa studii, si-a dat seama ca scolile nu fac nimic mai mult decat sa faca din tine, ca om, un PC performant. Nu crede in intelect pt ca, dupa parerea lui, este doar un cumul de informatii de care te folosesti… deci pentru el, a fi inteligent este egal cu a avea f multe informatii ingerate.
In fine… Osho a murit in ‘90… se spune ca ar fi fost omorat, pentru ca spunea PREA MULTE. Practic… nu stiu… dar te determina sa te privesti pe tine ca intr-o oglinda si treptat sa vezi…de fapt, SA TE VEZI LIMPEDE.
Eu am cumparat prima carte fara sa stiu nimic despre el… m-a atras pur si simplu, iar restul cartilor le-am cumparat intotdeauna ca se iveau sub nasul meu. Alegeam una… crezand ca o aleg RANDOM, dar nu era asa… de fiecare data am cumparat cartea care… sa-mi ofere un oarecare raspuns sau directie, fix in momentul cand am avut nevoie.
A fost ca si cum de fiecare data imi intelegea sufletul. hahaha… nu vreau sa devin poetica aici, sau sa crezi ca o dau in fanatism sau ciudatenii. Ti-am oferit informatii atat obiective cat si subiective. Daca intri in orice librarie, gen DALLES, CARTURESTI… etc… si intrebi, vei fi directionat catre raftul cu pricina. Nu iti recomand in mod special nicio carte, sunt sigura ca te va alege pe tine cartea…daca o vei cauta. PS: Cartea lui Enoh - ma sperie.
PPS: scuze daca am avut vreo greseala de ortografie pe undeva. -
Upanishada Says:
January 9th, 2009 at 10:19 pmExista CUVINTE care creaza imediat un conflict ** - am corectat
-
Ghost Of A Rose Says:
January 10th, 2009 at 9:55 pmPluralul “suntem” are tendinta de a uniformiza din punctul meu de vedere. Ne face daca nu sa fim macar sa parem la fel. Nu simt nevoia sa ma identific cu alte persoane, de aceea aleg sa spun “eu sunt” si nu “noi suntem”.
Apartenenta asta la un grup a afectat intr’atat unele persoane incat nu mai sunt capabile sa’si asume responsabilitati sau sa ia decizii fara sa fie convinse ca exista cineva care daca ar fi in situatia lor ar face acelasi lucru.
Si nu inteleg de ce atatea conotatii religioase. E o problema a realitatii, cu care ma confrunt aproape zilnic. Sincer nu cred ca imi raspunde Dumnezeu atunci cand intreb “de ce?” si mi se spune “pentru ca suntem oameni”…oare mai suntem? -
MiCuTzA Says:
January 10th, 2009 at 11:46 pmIn primul rand mirobolanta inseamna fantasmagoric(ireal,mirific,extraordinar,fantastic,minunat).Aceasta repetitie sugereaza revolta ta pe aceasta tema.”Cine suntem noi?” “La intrebarea asta iti raspund eu, o sa iti raspunzi doar tu mereu.”
Intr-adevar nimeni nu este la fel,asa cum si gemenii nu sunt la fel.De curand am vazut un reportaj la Dicovery in care oameni de stiinta,cercetatori demonstrau ca gemenii nu sunt identici,spund ca sunt bizigoti sau monozigoti.Noi oamenii nu suntem in stare de a pricepe ori percepe anumite intamplari ori fapte,caci sunt dincolo de ceea ce noi putem percepe,ceea ce poate percepe creierul uman.”Suntem” provinde de la verbul “a fi”,verb existential.
Nu poti trage la raspundere o comunitate,fiindca fiecare individ in parte greseste,iar cel ce greseste plateste,chiar de uneori faptele sunt asemanatoare,iar greselile se repeta sub o alta forma.Uneori tind sa cred ca oamenii sunt doar niste papusi cu care altii se joaca haotic,controlate ca si marionetele intrun spectacol continuu.
Dumnezeu,daca exista Dumnezeu (eu una ma indoiesc ptr. ca am primit multe lovituri de la viata inca de mica si nu inteleg de ce ca pe vremea aia eram doar un copil nevinovat)ne va judeca pe fiecare in parte.
Parerea mea este ca nici un om nu este indeajuns de destept,unii dintre noi ascuzandune,inchizandune intro lume imaginara,creeata de propiile principii,teluri,idealuri.Daca oamenii sunt asa de destepti de ce nu inteleg animalele,natura,dar mai ales cursul si scopul vietiii?
Nu mi-as dori un copil problema,dar daca l-as avea ar fi copilul meu,as lupta alaturi de el,as incerca sa il ajut sa gaseasca latura buna.Sunt sigura ca indiferent de om,pana si cel mai rau are o parte buna,totusi e uman.Nu?
“Capra cu trei iezi” dupa parerea mea este ca si o invatatura.Cine vrea sa invete,invata,cine nu,nu.Asta e!Vor suporta conseciintele!Unii sunt mai naivi,iar celor naivi li se pot face cu usurinta rau.Nu ai vazut atatea cazuri in care oameni fara mila pretind ca sunt de la apa,lumina,curent ori cablu sau internet sau mai stie ce doamne iartama spun ca sunt si pacalesc atatia batrani si copii ? Cam asa e si in “Capra cu trei iezi” … Mezini usor de pacalit ! -
kimbiu Says:
January 11th, 2009 at 12:01 amhm..nu mi’am pus niciodata problema asta cu “suntem”..desi acest “suntem” a impartit oamenii in anumite grupuri,le’a atribuit automat anumite caracteristici,i’a facut mai iresponsabili,etc.,parca te simti mai bine cand spui “suntem”,in loc de “sunt”.parca nu te mai simti asa singur,chiar daca e doar un sentiment care nu te ajuta de fapt cu nimic, poate fi una din chestiile datorita carora nu mai esti asa deprimat,sau mergi mai departe intr’o situatie.”uite,nu numai eu sunt in situatia asta,sunt si altii,suntem”.e ceva ciudat si greu de explicat.
oricum,eu de fapt voiam sa te intreb ceva - de ce crezi in Dumnezeu?de unde aceasta credinta?de ce cred toti oamenii in dumnezeu?sau in orice alt zeu?intr’adevar,s’au agatat de ideea ca dupa moarte tbie sa fie ceva,ca nu s’au chinuit o viata intreaga degeaba,etc.tot ce mi se pare bun in religia ortodoxa[si religiile in general] este faptul ca se bazeaza pe principiul de a fi un om bun.in rest lucruri genul sa mergi la biserica,sa te rogi,sa aprinzi lumanari,etc. mi se par..fara rost.poate nu sunt suficient de matura si bine informata sa discut astfel de probleme,dar voiam sa stiu si parerea ta. -
daniela Says:
January 12th, 2009 at 7:49 pmAcum cateva zile vorbeam pe mess cu o fosta colega de serviciu, si la un momendat incep sa ii spun motivele pentru care nu mai imi doresc sa lucrez, anume ca nu sunt o fire organizata incat sa merg si la scoala si la serviciu, asa…la care ea imi zice ca daca imi permit sa merg doar la scoala e chiar foarte bine siiii…sa citesc MULT. Ca noi cititorii “suntem” altfel. Mi-a crescut tensiunea brusc, in momentul ala mi-am dat seama ca niciodata sa nu incerci sa intelegi ce-i in capul altora…Cred ca daca ii pui un teanc de carti in fata in mai putin de o sapatamana le citeste pe toate, iar la final daca o intrebi “ce-ai inteles?”, iti raspunde: “e bine sa citesti mult.”…:))
-
Bitza-Sufletul Orasului | FocusBlog Says:
January 15th, 2009 at 11:48 pm[...] extrem de bine, inteligent, cu simtul umorului si profund. Eu am savurat mai ales: Incredibil, Sintem, Matrix reloaded, Incredibil se intoarce si cat de curand o sa-i urmez sfatul si o sa-mi cumpar si [...]
