Vreti informatii?! Na, Google!

In perioada epocii moderne a umanitatii, s-a instaurat conceptul, cum ca informatia este putere, o chestie care mi se pare foarte reala si aplicabila in foarte multe domenii. Era si, inca, mai este o fuga si o cautare continua, o cursa contra-cronometru, pentru updatare individuala. O data cu aparitia internetului si a motoarelor de cautare, cu un pic de fler si intuitie, poti descoperi 80-90% din tot ce a fost facut public, scris, interpretat, comentat, analizat, descoperit, reinterpretat, legat de subiectul “Informatiile umanitatii”. Drept urmare, balanta asta intre informatie si intuitie se inclina si cantareste, mai nou, intr-un cu totul si cu totul alt fel. Daca nu ai in cap scenarii apocaliptice si fenomene naturale scapate de sub control, un internet si/sau cartela de internet gasesti la tot pasul, ceea ce inseamna , apropo de ce spuneam intr-un articol anterior, ca o sa ai acces aproape non-stop la tot ce inseamna aceste cunostinte, de la A la Z, transimise in coduri de 0 si 1. Concluzia? Una singura! Conteaza ce faci cu informatia, accesul la aceasta informatie (de prima mana) este acum mult mai facil, nu mai este rezultatul unei munci istovitoare de multi ani.

Imi amintesc, ca, atunci cand eram in liceu, foarte rar, cativa profesori dadeau lucrari de control cu manualele pe masa.Erau doua tipuri de reactii : aia ca mine se bucurau, marea majoritate era suparata, o data pentru ca isi pierdeau avantajul si munca de acasa (de altfel corect si de inteles), pe de alta parte, stiau ca avem si noi, astia cu activitati extrascolare intenese, sanse mult mai mari sa facem o lucrare buna. Aceasta boala nu am inteles-o niciodata, de ce ii manca pe ei de altii, dar e treaba psihologilor lor. Faza haioasa este ca multi dintre “tocilari” nu puteau sa depaseasca situatia de a face o lucrare si sa aiba si cartile pe masa, cred ca ceva se bloca la mansarda la ei, cred ca nu isi imaginasera ca pot folosi creierul si la altceva, in afara de a stoca si reda informatii si date. Drept urmare, faceau lucrari nu neaparat proaste, dar mai slabe de multe ori, comparativ cu cele ale exemplelor negative (astia fiind trei, eu cu inca doi tovarasi, Dragos si Cristi si nu neaparat numai noi). Paradoxal, ne-am intalnit la 10 ani dupa ce am terminat liceul si “celialti” aveau aceleasi fete triste, aceleasi priviri plecate, evitand cotactul direct, si , pana la urma, resemnarea unei vieti monotone intr-o societate moderna foarte activa, exact cum ma asteptam, inca de cand eram in liceu. Daca a fi exemplu bun inseamna sa ajung asa (indiferent ce ar inseamna acest asa), atunci ma bucur ca am fost parte din exemplele negative. Nu vreau sa sune a lauda, o sa las modestia putin la o parte si o sa mentionez cateva informatii legate de ceea ce s-a intamplat cu “exemplele rele”. Dragos conduce la nivel national una din agentiile de marketing pentru o firma foarte cunoscuta, Cristi este un inginer foarte bun, iar eu, dupa ce mi-a dat profesoara de matematica 2.50 in teza, in clasa a 12-a, in ultimul trimestru, am intrat la A.S.E. cu bursa, al 60-lea pe facultate, nota de la examenul de matematica 9,10, la doar 3 luni de la teza. Asta apropo de cum te recepteaza societatea si ce stii (sau doar ai impresia) ca poti sa faci chiar si asa, cu lipsurile pe care ti le vad ceilalti.

Sint foarte putine domenii in care nu poti impresiona doar cu informatii, iar oamnenii care impresioneaza si cu informatii si cu fler sint la fel de greu de gasit, cum este greu sa gasesti in Romania un politician, macar demn. Imi doresc sa vad examene cu google-ul pe banca! Cu un laptop si internet, poti sa suplinesti ore intregi de chin, nu de putine ori inutil, si, in acele ore, sa te concentrezi pe alte aptitudini, mai putin robotice (da, stocarea de informatii mi se pare 80-90%, daca nu mai mult, robotic). Mi-ar placea sa vad dascali care sint si ei updatati tot timpul, sa se puna, poate mai mult accent pe cercetare, teste pentru dezvoltarea unor capacitati (nu paranormale) ale creierului, pentru ca, in opinia mea foarte relevant, de cele mai multe ori, este modul in care analizezi informatiile, nu informatiile in sine. Imi permit sa imi imaginez, ca, undeva sus, o fi zis cineva (probabil foarte plictisit de patima de cunoastere a umanitatii, care isi foloseste, in continuare, tot cateva procente din creier, dar vrea sa le stie pe toate) : “Ce tot vor astia? Informatii? Chiar daca habar nu au ce sa faca cu ele, pentru ca, oricum, nu sint capabili, din constructie? Ok! Fa pe cineva sa inventeze Google!”. Si, iata cum, omul modern, este torturat de atatea informatii! Aproape orice ai vrea sa aflii, aproape orice lucru aflat vreodata de Oameni, se afla la cateva minute de clickuri pe internet.

Intrerup aici, tre sa plec la sound-check pentru concertul de diseara, pentru Erika. ne vedem la 20.00, live, pe www.bitza.ro, invitat Grasu XXL, sau , daca nu, ne citim pe aici. Revin cat de curand cu o continuare.