Bitză

Trocuri proaste

Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei

Ma intrebam zilele astea, de ce, in marea majoritate a cazurilor, cand te porti frumos cu cineva, nu primesti inapoi nimic si, daca primesti ceva, “ceva”-ul are prea putine parti bune. La prima mana, cum ar spune toti, lumea e rea, s-ar intoarce pe partea ailalta si ar sforai. Eu cred ca lumea nu e rea. Eu cred ca lumea este foarte speriata, atat de panicata, incat, daca cineva primeste o vorba buna, o incurajare, un zambet, reactia este de respingere, de fuga. Daca nu mai stim sa primim lucruri bune, cum am putea sa la facem? Ce fel de decizii sint alea care se bazeaza pe teama, pe retinere, pe frica? Doar combustia masiva care insoteste sentimentele respective consuma mult din resursele disponibile in acele momente. Retinerea, alegerea cuvintelor, discretia, sint lucruri lesne de inteles, dar, aceste ziduri infinite de tacere si frica, construite sa ne apere de un exterior (imaginat si receptat fals de multe ori, pe baza respectivelor temerilor), nu imi dau deloc sentimentul unui rationament credibil. Imi aduce aminte de frica pe care o simteau oamenii pe timpul Inchizitiei, cand ardeau pe rug orice lucru (adica “vrajitoare” sau “vrajitori”) care nu incapea in mintile lor de neanderthalieni . Daca tot veni vorba de Inchizitie, imi permit sa contrazic citatul care a consacrat-o, mai degraba m-as gandi “Nu crede, dar cerceteaza si, daca cercetarea convinge, dincolo de logica sau cuvinte, crede!”. Pentru ca, a cauta raspunsuri logice, in probleme care privesc afectivitatea si relatiile umane, este ca si cum ai vrea sa repari o masina cu puterea mintii.

Am observat, fara sa vreau, ca romanii se pricep cel mai bine, sa fie nefericiti! La noi, niciodata nu e bine! Cand nu ai bani, esti nefericit, cand ai bani, din ce vad la televizor si in jurul meu, tot nefericit esti, altfel ,nu ar refula atatia bogati pe posturi TV, in cautarea identitatii pierdute si, apropos de asta, banii nu schimba caracterul unui om, il arata. Daca esti singur/a vrei o relatie, daca esti cu cineva, iti doresti libertate. Daca esti angajat, te simti controlat si incarcerat, daca esti intreprinzator particular, stresul este prea mare si nu se merita. Cand totul e bine, esti nelinistit, ceva nu e in regula, cand esti nefericit, ei bine, asta e cu totul si cu totul alta situatie, o situatie care rastoarne complet orice scara de valori. Pai, ce nu face omu` la suparare…? Care norme, echilibru, normalitate? ! Duca-se! E doar nefericirea, care foloseste ca scuza, argument, arma, pretext, motivatie, liman, eliberare, delectare, elixir, drog… Suparare este o arma care foloseste in toate conjuncturile si, in acelasi timp, o munca de Sisif infernala.

E greu sa scapi de drogul nefericirii! Ar trebui sa inveti sa razi, sa glumesti, sa te relaxezi, sa iei partea buna a lucrurilor, sa te gandesti ca orice maine e un nou inceput, sa iti placa lucruri frumoase, sa nu eviti si sa stii sa faci un compliment, sa inveti sa fii bun cu ceilalti si cu tine, o gramada de lucruri foarte complicate si greu de ingurgitat de catre un popor schingiuit si trunchiat de comunisti. Imi vine, de multe ori, in minte, ca noi purtam semnele acestei torturi transmise prin parintii nostrii, la randul lor influentati de mediul toxic al regimului ceausist. Si, pana la urma, care popor? Noua ne e rusine ca sintem romani! Am dus complexul pana la extrem, ne injuram singuri! Nu prea am vazut un om de alta nationalitate, caruia sa ii fie rusine ca este de neamul respectiv. Noi sintem in totala adulatie fata de orice alta cultura, rasa sau religie, sintem gata sa imbratisam orice fals sau nu, doar pentru ca nu stim sa apreciem partile bune (alea care or fi) din noi. In diaspore, toate celalalte etnii se ajuta, isi promoveaza conationalii, pe cand romanii se urasc, se sapa, se vorbesc urat, isi strica combinatiile si se saboteaza pe unde se prind. De unde atata ura? De unde atatea energie pentru atata ura? De ce ne uram atat de mult? Daca uram si sintem urati atat de mult, asta nu ne face (jocul de cuvinte e neintentionat) urati? Pai, iata raspunsul! Pentru ca ne, si uram atat de mult! Cred ca nu poti sa respecti pe altcineva, daca nu te poti respecta, in primul rand pe tine, pentru ca, altfel, nu ai avea notiunea si prisma personala a ceea ce inseamna treaba asta, iar respectul de sine nu ti-l dau nici banii, nici masinile, nici panterele de Mall (marca inregistrata Brugner) si nici vreun alt substitut. Ce e val, ca valul trece!

Aud des de oameni care sint tare suparati pe ei si, in numele unei protejari de suferinta, se pun in situatii care le aduce mult mai multa durere si frustare, pe termen mediu si lung. “De acum, o sa am grija, sa ma protejez si sa nu mai sufar!”. Cum?!? O sa te duci la sala de forta a mintii si o sa bagii acolo la aparate? O sa faci patru serii de flotari mentale (una de incalzire, plus inca trei cu greutate mare, pentru masa), ca sa poti sa-ti anihilezi mai usor sentimentele? Si, daca reuseste, de ce am face-o? Cand intervin lucruri reale, protectia nu ar trebui sa cada automat, tocmai pentru ca nu mai este nevoie?

Poate unii vad un lucru bun in aceasta metamorfoza in roboti fara sentimente, care poate parea o solutie impotriva suferintei, dar, automat, dupa suspendarea simturilor, bucuria, libertatea, relaxarea, fericirea, dragostea, speranta, evolutia, experientele reale, toate astea, plus multe alte lucruri, pentru care am fost, de fapt, facuti, vor disparea, ori mie nu mi se pare un schimb nici macar negociabil.

Permalink | January 29th, 2009

15 Responses to “Trocuri proaste”

liZ Says:
January 29th, 2009 at 1:52 am
Cata dreptate ai
ingeraul Gi Says:
January 29th, 2009 at 11:48 am
cred ca oamnei sunte nefericiti deoarece nu mai au personalitate,sunt asa de ocupati sa copie si sa fie ca alti incat au uita sa fie ei insusi si sa faca cei face fericiti,…..e urat cand uitam ce suntem,cum suntem doar de a parea ca ceilalti
Upanishada Says:
January 29th, 2009 at 11:54 am
“de ce, in marea majoritate a cazurilor, cand te porti frumos cu cineva, nu primesti inapoi nimic si, daca primesti ceva, “ceva”-ul are prea putine parti bune.” - bănuind că nu te referi la chestii materiale, mă decid să-mi spun părerea. Toată dilema şi lipsa de concordanţă între A DA X si a primi tot X se bazează pe aşteptările pe care le ai. Ce-i drept, aceeaşi nelămurire şi oarecum, mâhnire, le-am simţit-o şi eu multă vreme. Am constatat că dacă ai aşteptări de la oameni, prin prisma faptului a ceea ce tu alegi să le oferi ca individ, întotdeauna ei te vor dezamăgi. Pentru că, este oarecum evident, fiecare reacţionează conform sinelui şi nu conform a ce consideri tu ca fiind bun, moral, frumos, bine. Deci, daca simţi nevoia să oferi, oferă fără a te mai gândi că acea persoană îţi va da înapoi pe măsura a ceea ce tu ai dat. Am rămas surprinsă, când am constat că am primit din altă parte ceea ce mă aşteptam să primesc de la X sau de la Y, doar pentru că eu decisesem să ofer. Dar tot am primit. Până la urmă, dacă ai de unde să dai şi simţi că vrei, e bine să dai şi vei primi, oricum. Poate sună prea ROZ teoria mea, dar e ce-am constatat eu.

Cât despre NEFERICIREA oamenilor… pot spune doar că e foarte uşor să fii nefericit. E mult mai uşor,motiv pentru care ei şi aleg asta. Nefericirea înseamnă să trăieşti la trecut, să crezi că ce ai trăit la momentul Z te poate face să suferi la infinit, iar ei cred cu tărie în asta, sunt în stare să dezvolte teorii şi să vorbească zilnic, ore în şir, ei chiar dezvoltă o LOGICA a “DE CE SUNT NEFERICIT”. Majoritatea sunt sado-masochişti şi consideră că TREBUIE să-şi poarte crucea. Am mai zis-o cu alte ocazii, mă repet, fericirea nu este ceva ce se poate dobândi, câştiga, găsi, atinge, palpa, cumpăra. Fericirea e atunci când laşi viaţa să curgă prin tine fără gândurile obsesive: “dar ce fac ? dar nu e bine ! şi ei ce vor spune ? dar uite că aceia fac altfel”.
Sunt de acord cu ideea că noi suntem aşa, pentru că am dobândit multe de la părinţii noştri, pentru că multe ne sunt induse, impuse, inoculate încă din faşă sau dinainte de a intra în lume. Ajungi să crezi că pentru a şti cine eşti tu ca individ trebuie să aparţii unui grup, unei mase. Sunt de acord că omul este un animal social, nu ştiu cum ar fi traiul în afara unei societăţi, dar bazele acestei societăţi nu sunt unele sănătoase. De aceea ajungi la o vârstă şi te opreşti, întrebându-te “Frate, eu ce naiba vreau de fapt ? Eu ce fac aici ? De ce fac asta ?” - îţi dai seama că ceea ce vreme de 20, 30 de ani ai făcut, de fapt ai fost ca şi legat la ochi, iar dacă vrei să te întorci din drum, căci vezi calea ta, e greu… trebuie să întâmpini valul de oameni care merge la unison în aceeaşi direcţie, iar tu nu mai eşti “orb”. Unii au puterea să răzbată, alţii ajung nişte frustraţi, ajung să urască valul în care sunt plasaţi, locul lor în acel cârd şi şi pe ei înşişi, şi sunt perfect îndreptăţiţi.
Dar nu cred că suntem singurul popor care se urăşte pe sine şi nici nu cred că doar românii se urăsc pe ei înşişi, totodată urându-şi compatrioţii.
Ştiu şi alte cazuri… şi sunt convinsă că există mult mai multe.
Majoritatea nu se cunosc pe ei, poate că ei nu stau să-şi pună întrebări despre sine… dar mă gândeam, în una din zile, poate că dacă ai trăii în alte condiţii, nici nu ţi-ai mai pune astfel de probleme, dacă grija ta zilnică ar fi să supravieţuieşti la limita supravieţuirii, sau dacă ai vieţui în alte condiţii mizere…
Deşi cred că fiecare se naşte în anumite condiţii, locuri, familii şi trăieşte experienţe cu scopul avansării sale spirituale, uneori… nu pot să nu gândesc că pe unii viaţa îi chinuie şi că practic nu încălzeşte pe nimeni “avansarea spirituală a lui papură vodă”, atât timp cât suferi de vreo boală, când copiii îţi mor de foame, când nu ai un acoperiş deasupra capului şi ce haine să pui pe tine. Probabil ajungi să te urăşti şi să urăşti tot ce te încojoară, iar teoriile, filosofiile şi introspecţiile nu ţin de foame… şi nu mai dai 2 bani pe sinele tău. DIN PĂCATE.
Mă opresc aici. O zi bună !
popescul Says:
January 29th, 2009 at 12:20 pm
esti pesimist? ca optimisp nu incape indoiala.sau realist?
Rappa_ru Says:
January 29th, 2009 at 1:28 pm
Nu stiu acuma daca doar noi romanii suntem atat de deprimati, atat de nefericiti, ne uram atat de mult unii pe altii…dar oricum din punctul meu de vedere suntem pe un loc fruntas(wow ce chestie…in sfarsit cv…desi e nashpa) cand vine vorba de acest factor. Problema e ca nu ne dam seama, parerea mea cat rau facem celor din jur…poate nu toti…dar majoritatea. Exista printre noi si oameni care chiar doresc binele aproapelui(stiu ca suna cam evlavios dar e adevarat) si ar fi dispusi sa mearga pana aproape de extrem pentru acest lucru, dar din nefericire pentru ei sunt “izbiti” imediat de zidul realitatii atunci cand au incredere in cineva(va pot spune asta din proprie experienta si sunt convins ca multi dintre noi s-au lovit de acest trist adevar). Sper ca poate in viitor prin formare de deprinderi, atitudini, un pic de minte si suflet sa fim noi cei care vom fi un popor fericit !!! (foarte bun articolul).Multa bafta!!!
tudor Says:
January 29th, 2009 at 2:20 pm
scrii frumos.

Nu stiu daca stii dar s-a luat bou de badea de tine aseara in emisiune.
V Says:
January 29th, 2009 at 3:14 pm
trist si adevarat! cireasa de pe tort e tendinta de a face cand pe victima, cand pe omul neinteles de nimeni, mai obosit ca toti, mai bolnav decat majoritea - depinde care situatie convine mai mult. Cel mai rau ma enerveaza ca gandirea asta de rahat s-a raspandit ca ciuma si prin randul celor din ce in ce mai tineri. In principiu, cam cum termini facultatea si te angajezi, nu mai are nimeni timp sa se intalneasca cu nimeni, sunt toti prea obositi (desi au stat o viata intreaga si muncesc de 2 luni) si daca mai ai si ”neobrazarea” sa incerci sa scoti pe cineva din starea asta, esti deja nesimtit, sau neintelegator sau (ce mi se intampla mie cel mai des) esti privit de sus asa si ti se trantesc in fata abureli gen ”tu n-ai cum sa intelegi ca la tine la servici nu e asa/tu ai programul de lucru cu 5 minute mai scurt deci n-ai cum sa stii lucruri din astea, etc. Macar parintii noastri au trait atata in anii aia nenorociti care normal ca au lasat urme. Dar restul? Toata oboseala/stresul asta a devenit pretext valabil pt orice: sa uiti de prieteni, sa ai o scuza la indemana cand esti nesuferit, sa fii victima care trebuie menajata si pupata in fundulet si bineinteles daca e cazul, sa fii cu nasul pe sus pt ca esti obosit din cauza serviciului extraordinar pe care il ai, unde ai toata responsabilitatea si importanta din lume si unde esti indispensabil -desi lucrezi ca vanzator de gogonele. Inutil sa mentionez ca niciodata nimic nu se compara cu oboseala respectivilor si ca o basina trasa mai tare la ei e mult mai crunta decat o pneumonie/sau orice alta boala a altora.
In ultimul timp chiar mi s-a intamlat sa mi se arunce in fata ca eu am mai multa rezistenta la stres si oboseala si de-asta pot sa fac anumite lucruri (si mi se spune asta pe un ton de repros, ca si cum ar fi un lucru rau ca nu te impiedici de fiecare rahatzel).
Nu stiu cum naiba si de cand s-a inrait toata lumea in halul asta…si nu ne lasam nici ajutati (ca daca ni se cere cumva ceva mai tarziu, daca e o capcana?) nici nu ajutam pe nimeni ca doar suntem asa ocupati cu ale noastre si iraspandim numai lucruri urate in jur.
Daca nu lupti pentru ceva, o sa cazi din orice - asa ca ideea e macar sa te lupti cu tine si sa incerci sa vezi partea buna a zilelor! Viata chiar e frumoasa, chiar e un dar care trebuie pretuit in fiecare zi, e cel mai frumos lucru pe care ni-l putea Dumnezeu si chiar merita traita fiecare clipa - e pacat sa ajungi sa vezi asta doar cand te uiti inapoi pt ca nu putem da rewind niciodata. Asa ca decat sa ne irosim energia plangandu-ne si explicand altora de ce si cum am ajuns asa obositi, mai bine am face cate un pas mic in fiecare zi pentru a ne bucura de viata am lua-o de la capat cu invatatul cum zici tu Bitza
Alexa Says:
January 29th, 2009 at 4:30 pm
Aseara m-am uitat la Mircea Badea …adica la emisiunea aia a lui “pamflet” In gura presei si pe la finalul emisiuni a spus ( citez) : ” Am auzit ca e unu` Bitza…care cica e cantaret ( nu stiu sigur daca exact asa sa exprimat ..oricum continutu e acelasi ) auzi si tu il cheama Bitza !! ( ?! ) Nu putea sa`l cheme Bila ? Asa avea si numele lui un sens ” Stiu ca nu are nici o legatura cu ce ai scris tu mai sus da m-am gandit ca poate asa raspunzi !
George Says:
January 29th, 2009 at 9:34 pm
“Daca vrei odihna, crede. Daca vrei adevarul, cauta si sufera”(Friedrich Nietzsche- dincolo de nebunia si nihilismul care il caracterizeaza, a spus si unele lucruri bune).
Astazi stateam asteptand metroul de la unirii si langa mine se aseaza un preot pe scaun.Apoi ma gandeam sa il intreb daca e mai importanta religia sau este mai important modelul lui Hristos?
Am fost infrant de frica si totul s’a dus …(ma gandeam ca poate arunca dupa mine cu ceva; majoritatea celor pe care i’am intrebat ma lasat undeva la 2000 de metri in aer fara parasuta)
Pentru ca ale noastre nelinisti, angoase, frici,indoieli, neintelegeri cu noi si cu cei din jur, dupa parerea crestinismul, pornesc de aici.De la cele doua vointe puse una impotriva celeilalte: vointa ta si vointa divina reprezentata de Hristos pentru om prin Iubire.
Cred ca solutia ce trebuie cercetata este aceasta, raspandita de crestinism, dar nu prin preoti, biserici, ci pur si simplu apropierea de aceast model oferit.
Si apoi asa nu am ajuns la nefericire ci la vinovatie, la concluzia ca ar trebui sa te simti vinovat cand nu poti gasi ce e mai bun in cei din jurul tau.
Nefericirea, ca si aceasta fericire, pot fi refugii ale propriei tale stari sufletesti, cand tu nu esti nici una, nici alta de fapt.
salutare!
George Says:
January 29th, 2009 at 9:37 pm
Imi cer scuze pentru greseli, dar a luat’o razna tastatura laptopului.
claudia Says:
January 30th, 2009 at 1:56 pm
Eu n-as schimba viata mea pt nimic in lume.Nu am fost un copil de bani gata, nu sunt om realizat pe plan profesional, nu am banii pe care as dori sa-i am, nu am casa pe care mi-o doresc, nu am posibilitatea sa calatoresc asa cum as vrea eu, unde as vrea eu, nu am bani sa pot sa fac tot ce mi-as dori, DAR sunt fericita la maxim.Chiar si atunci cand ma intorc in amintiri imi dau seama ca am dus o viata fericita, pt ca niciodata nu m-am gandit ca fericirea consta in casa pe care o ai, in masina pe care o conduci, in conturile din banca, ci fericirea consta in viata pe care o duci zi de zi.De exemplu in momentul asta in care iti scriu tie nici nu mai tin cont de bucurestiul asta odios si gri in care ploua si e innnorat constant de vreo 2 sapatamani, ci ascult la maxim o melodie care-mi place de mor, desi nu e neaparat stilul meu si nici cantareata nu ma incanta asa tare, dar melodia asta are ceva anume (e vorba de Valerie de la Amy Winehouse,) si ma las purtata de starea buna pe care mi-o transmite melodia si deja gandurile mele se duc departe undeva la mare la soare, si sunt suepr fericita.Sunt sanatoasa, sunt ok…asta e ..traversez acum o perioada de tot cacatul din punct de vedere profesional, am avut si o mare dezamagire cu un examen foarte important pe care am reusit sa-l pierd acum o luna..asta e…SI?mare lucru…..Examenul o sa vina din nou peste cateva luni si o sa ma pregatesc bine pt momentul cheie, vremea asta de cacat o sa treaca pt ca mai e un pic si vine primavara, criza asta se duce si ea dracu si tot o sa fie bine.Si stii de ce? Pt ca asta e cursul vietii, pt ca inainte sa fie bine o sa fie rau…SI? Decat sa stau sa-mi plang de mila (ceea ce nu suport la nimeni) mai bine ma gandesc cum o sa trec si peste asta, cam ce trebuie sa invat din toate astea, de ce s-a intamplat asa…Ideea e ca tre` sa fii optimist, oricum totul se intampla in viata asa cum trebuie sa se intample si viata nu te asteapta pe tine..ea nu asteapta pe nimeni..ea isi urmeaza cursul…si asta ar trebui sa facem toti sa ne urmam cursul firesc al vietii, fara sa ne victimizam, fara sa ne plangem intr-una, ci incercand sa vedem partea buna in orice…totul este relativ…Cum gandesti asa esti, cum vezi tu viata asa o traiesti, cum vezi fericirea, asa o simti!!Important e sa fii liber, sa gandesti liber, sa traiesti liber, sa depasesti orizontul asta atat de ingust pe care il cunoastem de la parinti, de la vecini, profi , prieteni….si atunci o sa realizezi ca de fapt nu exista nicio limita in nimic, si mai ales nu exista limte in fericire…FERICIREA E NELIMITATA!!!!!!!!!!!!
anamnesys Says:
February 3rd, 2009 at 2:27 pm
exista trocuri proaste doar atunci cand te astepti sa primesti un anumit lucru, sau o anumita reactie la gestul tau (frumos) si ea nu vine. dar cand oferi ceva din inima, si nu primesti un ‘feedback’ pe masura, de ce sa te consideri dezavantajat din aceasta “tranzactie” ?! in pierdere va fi cel care nu a stiut sa aprecieze gestul tau. in primul rand pt. ca nu a stiut sa se bucure de gestul tau, nu a stiut cum sa primeasca ceea ce i se oferea, si, in al 2-lea rand, pt. ca nu a stiut sa raspunda la fel (uneori primim un raspuns negativ la un gest pozitiv, dar nu vreau sa vb despre asta acum). cat despre nefericirea natiei romane, eu am ajuns la concluzia ca noua chiar ne place asta, sa ne plangem de mila si sa ne dam loviti tot timpul, fara a face efectiv ceva ca sa ne rezolvam problemele
Just Ale Says:
April 6th, 2009 at 9:33 pm
Ba primesti….
Poate nu in momentul ala.
Sau poate nu de la persoana aia.
Dar binele pe care il faci se intoarce intotdeauna…
Se intoarce chiar mai mult bine decat ai facut tu.
Exista in lume un echilibru care il face sa se intoarca. Unii numesc asta dreptate divina, in care si eu cred, si in care ma gandesc ca si tu crezi, pentru ca altfel “Rugaciune” nu ti-ar fi iesit atat de bine.
“What goes around comes around…”
Sincer, cred ca esti un om prea inteligent si sensibil ca sa nu fii dragutz in continuare. Ar fi chiar pacat
Maya Says:
July 2nd, 2009 at 1:13 am
“ceaiul il indulcesc cu cirese negre,
clatitele si cacaoa cu miere
iar pe cei din jurul meu,
cu zambet si mangaiere.”
xdynx Says:
July 16th, 2009 at 7:57 am
Spuneai de nefericiti, vezi astazi traim in cea mai bogata generatie care a trait vreo data pana si firea omului decazuta, E viata e goala ? Ce poate golul este Isus, nu Isus cara oameni au facut o relige si tradite… Dar Isus care este viu …..