Sporturi virtuale
Posted by Bitza | Filed under Sporturi virtuale
Nu stiu cati dintre voi sint familiarizati cu ideea de e-sport. Afara, acesta concept genereaza cifre de afaceri de sute de milioane de euro, dar, ca de obicei, tara noastra este inapoiata si reticenta la tot ce este nou si interesant.
Cand aveam vreo 11-12 ani, am primit cadou de la ai mei un calculator Cip 03, fiind la competitie, in perioada respectiva cu HC90 si, parca, Spectrum. S-au gandit ca, disperat fiind dupa salile de jocuri, alea care mergeau cu fise de 1, 3, si 5 lei, unde cheltuiam majoritatea economiilor si asa, aproape inexistente, ar fi o idee buna si m-ar mai tine in casa. Le multumesc si acum, a fost unul dintre cele mai frumoase si neasteptate cadouri pe care le-am primit, mai ales ca, in perioada aia, imediat dupa revolutie, activitatile pe care le putea avea un copil erau foarte limitate. Pentru mine a fost mana cereasca, primul joc de care am devenit addicted se numea ceva cu Bruce Lee, dar nu m-a influentat asa de mult cum l-a influentat Van Damme pe Badea si am avut o adolescenta fericita.
In perioada liceului, aparusera computerele si, pe la 17 ani, am luat contact cu Heroes I, care a fost dragoste la prima vedere, mi-am corupt ulterior, aproape toti prietenii sa se joace, cand aveam, deja, computerul meu, un Pentium 1 cu 16 mega de Ram. Diablo 1 m-a impresionat foarte mult, printre multe alte jocuri. Nu eram asa de pasionat de shootere, pentru ca la multe dintre ele nu puteai sa-ti folosesti mouse-ul si era trist sa tintesti din sageti. Delta Force 2 a fost jocul care m-a adus definitiv si iremediabil in lumea gamingului, mergeam 5-6-10 tovarasi la sali de net si jucam lanuri, ore si ore. Evident, varianta de meci nu era cea cooperativa, era aia parte-n parte.
Intalnirea cu jocul numit Counter-Strike a fost, pentru mine, din punct de vedere al gamingului, hotaratoare. Mi s-a parut si inca mai cred, ca este cel mai bun shooter multiplayer inventat vreodata. La fel cum Quake 3 si Quake 1 sint categorisite de toti, ca fiind zeitatile shooterelor 1vs1, Counter-Strike detine suprematia pe cooperativ din motive lesne de inteles, este un joc foarte spectaculos, mereu altfel, actiunea este rapida, intensa si captivanta si nu poti juca (in afara de varianta cu boti, care e stupida) decat impotriva altei echipe formate din oameni, oponenti reali, nu calculatorul. M-am apucat de CS pe la 19-20 de ani, de fapt, ca sa fie mai corect spus, nu puteam sa stau fara si am inceput sa mergem, “echipa” salii, pe la diferite concursuri organizate de alte internet-cafe-uri. N-am castigat niciodata, dar era foarte caterinca, ne strangeam 10-12 echipe, care veneam cam la toate evenimentele de gen si o ardeam pe acolo aiurea, ca trebuia sa astepti sa termine celalalte echipe de jucat. Gamerii de atunci nu erau pustii, de multe ori derutati, care se joaca acum. Multi erau mai mari ca mine, chiar oameni seriosi, cu neveste, familie etc, erau prea pasionati de ceea ce faceau, altfel, aveau lucruri serioase de care sa se ocupe. Sint foarte convins ca 90% din baietii/barbatii pe care ii cunosti, s-au jucat sau stiu de CS, ceea ce il aduce la gradul de fenomen.
La un moment dat, mai multi baieti au facut cea mai buna echipa din Bucuresti si m-au chemat si pe mine sa fac parte din ea. Echipa se numea TeG, The Elder Gods, iar din ea faceau parte zGb - CL (Clan Leader), PeRRy, Pit, Spinul, LoAnimal si OveR (asta sint eu). La inceput, eu eram cel mai slab si neexperimentat jucator. A fost un inceput inspirat, aceasta echipa a dominat detasat si indiscutabil scena concursurilor din tara, urmand, la scurt timp, sa se impuna si pe plan mondial ,ca una dintre cele mai valoroase echipe, datorita diverselor competitii online la care am luat parte. Intre timp, eu si alti prieteni am pus bazele asociatiei PGL, Profesional Gamers League, prin care am organizat prima calificare pentru olimpiada e-sports, WCG (World Cyber Games), care urma sa se desfasoare in Daejeon, Korea. Premiul era o calatorie platita in Korea si dreptul de a juca la faza finala din Asia. Am participat, in Romania, ca si in Korea, in urmatoarea componenta : OveR - CL, PeRRy, Pit, Cez (adica Spinul, dar isi schimbase nick-ul) si Gelu, un roman rezident in Finlanda, pe care l-am adus special in Romania, cu cateva saptamani inainte de calificari, sa se antreneze cu noi. In acel moment, numai in Europa, erau inregistrate cam 20-25.000 de echipe active, care jucau in diferite competitii. Ne-am clasat pe locul 8 in EuroCup, cea mai buna pozitionare de pana atunci, intr-o competitie internationala.
Lanul la care am participat in 2002 era prima data cand se intalneau echipe din foarte multe orase, vreo 20, din ce tin minte. Inainte de asta, nu jucasem decat cu cei din Constanta si cu inca vreo 3-4 orase, dar nu stiam mai nimic despre multi dintre adversari, asa ca am jucat foarte incordat primele partide. Tin minte si acum, scorul dupa primele meciuri, a aratat in felul urmator 25-0, 25-1, dupa aia ne-am dat seama ca nu are rost sa ne stresam prea tare si am mai pierdut runde aiurea, care nu contau, oricum. Am castigat finala, dupa mai multe emotii si am reusit sa ne vedem visul cu ochii, sa fim prima echipa din Romania care participa la un concurs international.
Cand am jucat in Korea, am reusit sa ne calificam mai departe din grupe, dar, in final, ne-am clasat doar pe pozitia 13-16, diferenta de fus orar, mancarea si multe alte inconveniente, avand un aport negativ la starea si moralul echipei. Pentru prima participare, dintr-un total de 52 de echipe, cele mai bune din toata lumea, ni s-a parut un rezultat acceptabil, pentru ca realizasem un 14-16 cu 3D, campioana mondiala en titre in perioada aia, dar dezamagitor, pentru ca toti am jucat mult sub nivelul nostru, in mare parte datorita emotiilor, iar, in cazul gamingului, cand iti tremura mana pe mouse, iti tremura si ecranul. Dupa episodul acesta, eu m-am lasat, “in plina glorie”, de gaming la nivel inalt, dar, anul urmator, TeG.cs a ocupat locul 4, iar EviscErator, care era de la divizia de Warcraft III, a luat medalia de bronz, ambele rezultate obtinute fiind in cadrul celei mai importante competitii modiale de e-sports, WCG. Echipa TeG, de care, inca, ma mai ocup, in masura timpului, “terorizeaza”, in continuare, scena gamingului de la noi, castigand calilficarile si pentru WCG 2008, participand, la Berlin, la faza finala. Ca o mica nota, reprezentantul Romaniei la jocul Fifa 2008, un fost jucator din divizia TeG.fifa, a castigat medalia de aur anul trecut.
Am incercat sa fac un mic istoric al e-sporturilor din Romania, printr-o prisma personala, subiectul nefiind de actualitate, din pacate, pentru un popor semi-retard. In 2002, cand am fost in Daejeon , se prindeau pe cablu, 6 televiziuni de gaming! In Korea, un jucator mediu de Starcraft, religia nationala in domeniu de jocuri, catiga cateva mii de euro lunar, din diferite contracte si dealuri faute cu diversi intreprinzatori particulari, manger de gamer fiind un job obsinuit. Sper sa se intre si la noi intr-o normalitate, din punctul asta de vedere.
Fotbal on Fire
Posted by Bitza | Filed under Sporturi virtuale
Maine, pe la 5 dupa-amiaza, merg in Fire, cu Grasu`, Junky, Maximilian, Guess Who, Vlad si Mitza (Agresiv) si un prieten apropiat, cunoscut in mediile interlope de pe net, ca Buddha Voce, ca sa jucam fotbal, respectiv Pes 2009 pe Playstation 3. Castigatorul va juca meciuri demonstrative alaturi de campionul mondial la Fifa 2009. Mai multe detalii puteti gasi pe www.fire.ro. Daca aveti chef de un “cico” si o caterinca, ne vedem acolo.
Realitatea 3D
Posted by Bitza | Filed under Sporturi virtuale
Cand am vazut prima oara demonstratia asta, mi-am dat seama, ca este preludiu unei revolutii. Cred ca este doar o chestiune de ani (20-30), pana cand sportul, in forma in care il cunoastemem noi, se va tranforma in ceva cu totul si cu totul neasteptat.
What the….
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Intr-un fel, banuiam, de mult, ca va fi doar o chestiune de timp, pana va ajunge si la noi moda aceasta. Chiar si asa, nu pot decat sa imi exprim dezaprobarea legata de aceasta chestiune, dar, fara cateva argumente, ar putea parea doar o carcota.
Mai intai de toate, nu stiu ce o fi fost in capul preotului ortodox, care a facut asa ceva. Daca de la cei doi masculi nu ma asteptam sa se gandeasca la aspectul spiritual al legamantului, macar slujitorul Domnului (desi clericului in cauza, nu ar trebui sa i se mai spuna asa) ar fi trebuit sa stie ca Taina Casatoriei este impartita, de mii de ani, intre o femeie si un barbat si niciun canon legat de subiectul acesta nu a fost schimbat, de-a lungul timpului, niciodata. Cu toate silicoanele si ce rahat si-or mai tuna “fetitele” la “ele”, sint foarte convins ca, in ochii Lui Dumnezeu (sau cum I-o spune fiecare, Fortei care ne-a facut, pentru mine e Dumnezeu), tot barbat o sa fie, pentru ca, daca l-ar fi vazut femeie, l-ar fi facut femeie! Este o logica de clasa a doua, care, evident, nu are cum sa incapa intr-o teasta plina de probleme si sechele, din cine stie ce intamplari trecute, care refuleaza in practici sexuale complet alienate. Ca o mica paranteza, preotii ca cel din povestea noastrea, fac parte din categoria celor care, prin comportamentul lor, aduc ura oamenilor asupra Bisericii, o greseala umana fiind, de multe ori, suficienta pentru societate, ca sa-si schimba parerea despre o anumita problema, in cazul nostru, opinia despre preotime. In Romania, cred ca multi popi isi merita ura cu care sint priviti, am auzit multe povesti, marea majoritate adevarate, in opinia mea, legate de colaborarea dintre Securitate si clerici autohtoni. Cu alte cuvinte, parinte, ar trebui sa te angajeze Becali la o stana de-a lui, ai facut-o de oaie!
Legat de cei doi amorezati, o sa fiu subiectiv si o sa ma leg de aspectul estetic al problemei. Oricum ar da-o, doi masculi impreuna = inestetic, aiurea, ciudat, alienat, vulgar (la modul gretos, sint unele, putine, vulgaritati facute frumos si destept, dar nu este cazul de fata), imoral, conform celor mai multe doctrine si exemple religioase, printre care multtitrata legenda din Sodoma si Gomora, si, in ultima instanta, o amenintare pentru specia din care facem parte. Categoric, despre doua femei care fac acelasi lucru se pot spune majoritatea lucrurilor de mai sus, dar mai este un aspect foarte important in aceasta chestiune. Femeile, prin constructie, definitie si scop, sint facute sa fie frumoase! Femeile sint frumoase! Doua (sau mai multe) femele impreuna, sint genul de vulgaritate placuta, frumoasa, dar nu pentru ca am fantezii sexuale nesatisfacute, ci pentru ca ceea ce se vede este, macar placut, estetic, imoralitatea cuplului format intre doi indivizi de acelasi sex este imbracata, in cazul femeilor, intr-o haina afrodisiaca pentru barbati, din acelasi motive de constructie si instincte masculine. Asa sint barbatii facuti, sa puna botul la frumusete fizica, aspect, forma, dar cred ca si femeile sint perfect constiente de aceasta stare de fapt, farmecele lor fiind principala arma in Razboiul Sexelor in varianta moderna, in care Vader se combinase cu Imparatul, iar Leea se indragostise de “ala micu`, care fluiera”, mai ales ca ii daduse printesa un Upgrade, ca Beyonce, si, in loc de surubelnite, unelte electrice si alte din alea, acum, putea sa scoata obiecte mult mai placute pentru dansa (vi le imaginati voi, ca sa nu scriu vulgaritati inutile).
Am fost intotdeauna adeptul principiului ca fiecare face ce vrea acasa la el. Nu este treaba nimanui, cum isi conduce un altul viata, atata timp cat nu deranjeaza pe altii. Cred ca libertatea se intinde pana la limita la care incepi iei libertatea celuilalt. Aici dam de o problema mai sensibila ca versurile de la Animal X, si anume, faptul ca populatia homosexuala isi cauta, convinge, imbarliga si alti adepti, povestile din show-bizz si nu numai, din ultima perioada, legate de tot felul de intamplari sexuale ciudate, vorbesc de la sine. Daca ei sint atat de multumiti cu alegerile lor, de ce nu isi traiesc fericirea in singuratate? De ce au nevoie de paradele acelea macabre si dizgratioase, prin care vor sa arate lumii, cu tot dinadinsul, cat de fericiti sint ei? Lasand la o parte ca mi se par fortati, tensionati, dezorientati, orice, numai fericiti nu? E, aici mi se pare ca imi incalca libertatea de a nu dori sa vad asa ceva! O sa dau un exemplu absurd, dar daca, cine stie ce ciudati, datorita unor posibile conjuncturi, relogioase, sexuale, politice sau de alta natura, s-ar hotari sa iasa pe strada purtand, sa zicem, cadavre mutilate? Sau, poate, babe si mosi alergand dezbracati? Sau habar nu am ce alta hidosenie din asta…? Sint convins ca s-ar putea inventa destule scuze morale, mai mult sau mai putin plauzible, pe care le-ar gasi tot felul de binevoitori , pentru ca, de exemplu, octogenarii sa imbratiseze vreun cult si sa nu mai poarte haine, ca simbol al renasterii, intr-o alta maturitate? Ar putea sa ii acuze cineva? La prima vedere, nimeni. Eu cred altceva! Ar trebui sa fie cineva lucid, care sa le spuna frumos, ca deranjeaza alti oameni, ca nu are nimeni nimic personal cu ei, si, in cazul in care nu inteleg, sa le ofere niste conditii in care sa isi traiasca fericirea, pe la cota 2000, prima pe dreapta, dupa ce treci de vizuina ursilor, departe de influenta negativa pe care ar putea-o exercita asupra semenilor. Cam acelasi rationament l-as aplica in cazul homosexualilor. Sa isi faca petrecerea in Pestera Muierilor, departe de oamenii cu alte pareri si gusturi. Nu inteleg, de ce li se permite afisarea unor comportamente sexuale dubioase pe strazi aglomerate, marsuri prin locuri publice si expunerea, in ochii tuturor, a mizerieri umane si a slavirii, cat tin rarunchii, a ceea ce este, de fapt, o boala?! Undeva, ceva nu functioneaza cum trebuie, poate, un tratament, un ajutor de specialitate, un sfat, ar functiona, dar, cand colo, vedem defiland pe strada toti nebunii si dezaxatii sexuali! De unde, pana unde? Si de ce? Pai, cum ar fi sa decida sa faca doctorii de la Spitalul 9 o greva, un meeting, un protest, ceva, si sa isi aduca nebunii sa marsaluiasca langa ei, doar ca sa le justifice cererile si sa le dea greutate! S-ar scandaliza opinia publica! Ar sari in aer toate ziarele, avide sa scoata la iveala cat mai multa mizerie care sa o justifice pe cea deja existenta in paginile lor! Badea, cel putin, cred ca ar avea spume la gura o saptamana, nu ca nu ar avea in fiecare zi, de la cei pe care ii ia in gura, dar, acum, si-ar putea justifica furia si otrava care il macina. In cazul celorlalti nebuni, care ies pe strazi trambitandu-si conditia mizera de alienati, intr-un strigat inconstient de ajutor, nu se sesizeaza nimeni! De fapt, se sesizeaza, dar sint catalogati ca invechiti, depasiti si ne-europenizati, mai nou…
Am avut ocazia sa intalnesc si homosexuali care nu aratau, nu gesticulau, nu se comportau ca si cum ar fi ceva in neregula cu ei si, tocmai de asta, chiar nu mi se parea ca ar fi ceva gresit la ei. Un om care s-a acceptat asa cum este, nu mai are nevoie de confirmari de la altii sau de parade pe strazi, nunti si cununii religioase abominabile.
Cat despre cei doi amorezati de acelasi sex, care au hotarat, dupa doua saptamani, sa se casatoreasca si au si reusit, nu mai am ce sa spun, morala povestii, in sine, ar fi stricata de alte comentarii. O intamplare de rahat!
Concurs fara urs
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
M-am inscris la un concurs de bloguri, mi-au zis baietii de prin online ca tre sa ma apuc mai serios de scris, ca am cam neglijat in ultima perioada postatul, ca m-am lasat pe tanjala (!), iar eu ma simteam ca la o discutie cu mama, dupa ce vorbise cu dirigintele.
Lunga poveste scurta, apasati butonul din dreapta sus!
Niste baieti…
Posted by Bitza | Filed under Recomandari
Mi s-a parut foarte tare, ceva cu totul si cu totul altfel.
Vreme trece, vreme vine…
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
M-am acrit grav de vreme asta urata! N-o mai halesc! Nu am chef de nimic, nu-mi mai vine sa ies din casa, mai ales ca, imediat cum ploua, traficul din Bucuresti devine, din infernal, demonic, iar orasul seamana cu un buboi infectat de oameni uzi, zgribuliti si resemnati pana la indiferenta.
Ma seaca faptul ca, de cativa ani, aproape nu mai ninge! Unde e zapada? Cand ninge, macar stie toata lumea ca se blocheaza traficul si orasul, se mai relaxeaza, daca vrei sa umbli cu masina cand e zapada, trebuie sa ai mentalitate de kamikaze si zen de budhist. Glumeam cu cineva, acum cateva luni, daca ai aduce un maestru shaolin in Bucuresti si l-ai pune taximetrist, ar incepe sa se bata pe la semafoare, in cateva luni, cu toata meditatia si pacea lui interioara. A fost o caterinca, sa mai treaca timpul, chiar atunci eram blocati intr-o coloana imensa de masini.
Stim de faza cu incalzirea globala, etc, etc, etc, dar nu ne este de niciun folos. Da, ar trebui sa fim mai responsabili, mai atenti, mai grijuli cu mediul inconjurator, dar ai cu cine sa stai de vorba? Imi povestea o prietena apropiata, Andreea, ca, la pubela de reciclare din spatele blocului, in compartimentul “Sticla”, au gasit sticle de plastic! Cum sa ii povestesti unui popor care are ca muzica reprezentativa manelele (a, da, nu stiati?, cea mai ascultata muzica din Romania este genul denumit “manele”, statistic, social si economic vorbind, noi o sa ramanem in istorie, drept generatia manelelor!), despre incalzirea globala si topirea ghetarilor si ca, in curand, nu o sa mai avem aer, ca nu s-au gasit solutii pentru a ne muta pe alta planeta, cum spera cei mai fantezisti specialisti? Ce ar putea sa inteleaga din asta, dupa o cura de telenovele si stirile de la ora sangeroasa, in care si-au consumat o mare parte din adrenalina si din resursele pentru o viata normala? Poti sa traiesti linistit, ca-n Matrix, numai pe surogate si pe senzatii, dar asta e cu totul alta mancare de peste, de zici ca s-au canibalizat tarfele de pe Matasari si gatesc tocana de combinator.
In concluzie, sa speram ca o sa treaca foarte repede conjunctura meteorologica, pentru ca, poate, avem treaba si a fost prea mult timp vreme urata.
Pumnii mei minte nu are
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Nu stiu daca va mai amintiti, dar a circulat, la un moment dat, pe youtube un videoclip, o alta productie de succes a studiourilor Hi-q. Clipul si raspandirea lui au o poveste interesanta.
Eram la Resita (daca tin bine minte), acum vreo 2 ani,terminasem concertul si ajunsesem in camera, la hotel, eu stateam cu un tovaras, care a mers cateva concerte cu mine, numele si detaliile nu sint importante. Eram putin mai mult bauti, ca sa zic asa, si am nimerit, din intamplare, necunoscand canalele si asezarea lor in grila, pe Etno sau pe Taraf si am vazut titlul piesei, “Pumnii mei minte nu are” si ne-am oprit, socati, sa vedem pana unde s-a ajuns, ca sa radem , insa ce-a urmat, a fost subiect de caterinca vreo cateva saptamani.
Dupa ce am vazut clipul, am simtit nevoia sa il luam si sa il dam si la alti prieteni, sa se uite, ca sa nu tinem asa o capodopera numai pentru noi. Zis si facut, prietenul ala al meu a dat mail sau s-a dus pana la sediul televiziunii si a facut rost de clip. L-a pus pe youtube si nu ne-a venit sa credem! Vreo 250.000 de vizite intr-o luna si putin! Omu devenise legenda, mi-a zis prietenul ala al meu, ca Florin (sau cum l-o chema, de fapt, pe interpret) era deja star de prima mana in lumea muzicii pentru cei cu IQ-ul la pamant! M-am simtit, in momentele alea, ca si cum as fi otravit din greseala un prieten! Sincer, nu ne-am asteptat deloc la efectul asta si nici prin gand nu ne trecea, ca o sa aprindem inca o stea pe firmamentul intunecat al manelelor! Au circulat `nspe mii de variante, cea originala nici nu mai stiu pe unde e… Piesa ramane universal valabila. Ne pare rau, pentru ce-am facut, ca lui Eminem pentru ma-sa!
Reintoarcerea seria IV
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
A fost lansarea, de asta nu prea am mai avut timp sa scriu asa mult, a iesit beton, acum sper sa postez mai des, o sa revin cu amanunte legate de concertul de Duminica, sint in lucru materialele (poze si video), pana atunci, ghiciti ce mi-am cumparat? N-aveti cum, va zic eu, am achizitionat o carte semnata de Carmen Harra! Am apucat sa bag doar primele cateva zeci de pagini, dar cred ca o sa fie caterinca maxima, femeia povesteste, inca din primul aliniat, fara niciun fel de alta pregatire, ca o formatie dance de pe la noi, ca barba-su` s-a apucat de fumat, dupa ce pe mama dansului a lovit-o un camion si si-a gasit scaparea in vicii! Acum, lasand la o parte tragedia respectiva, ca nu e bine sa radem de faze din astea, am fost socat de cum incepe o carte care se numeste “Cele 11 principii eterne”, scrisa de Harra (sint gata sa pun pariu, ca pe femeie o cheama Hara, de fapt, dar s-a gandit ca, daca pune un r in plus, o sa ii dea prestanta). Nu stiu dupa ce vijelii si stormuri in creieri a pus titlul respectiv, pentru ca, in pagina 11 (ce coincidenta, asta intra in categoria Dan Brown si baietii), explica faptul ca 11 este un numar maestru si ca reprezinta vremea schimbarii, atunci cand moare ceva si se naste altceva (ce exprimare de clasa a 3-a, spune totul si nimic, nicio informatie, nimic concludent, fiecare intelege ce vrea, daca nu intelege, i se spune, probabil, ca nu e pregatit sa inteleaga, ca replica asta scoate pe oricine din rahat). Intrebarea este, daca 11 este numarul schimbarii, cum poate fi ceva etern asociat cu acest numar? Mai ales niste “principii eterne”, astea imi dau impresia ca ar fi ceva de nezdruncinat, imposibil de contrazis, poate doar ghicitoarea in cauza sa se contrazica, dar, de data asta, singura. 11, din ce stiu eu, este numarul dezordinii, al haosului, se afla intre 10 (numarul divin, 10 porunci ale lui Moise, etc) si 12 (numarul completului, 12 apostoli, 12 luni intr-un an, etc). Deci, cum poate fi 11 un numar al eternului?! Dar cine are timp de intrebari serioase, cand, de pe coperta cartii, ne zambeste un chip de plastic, americanizat si cosmetizat pana la robotizare, cu o privire care ne-ar putea spune tot ce ne imaginam noi ca ne-ar putea spune, cu alte cuvinte, nu spune mai nimic, si sub care se afiseaza o pereche de dinti asortat la zambet din categoria Hugh Hefner. In caz ca nu v-ati prins, este portretul celei care se vrea, conform recomadarilor de pe verso, aproximativ din memorie (…) o femeie de mare intelepciune, talentata si cu o capacitate profunda de a face conexiuni. Acum, conexiuni face si baiatul de la cablu, ca Jim Carrey, o sa fac si eu conexiunile mele si o sa revin cu amanunte, asta daca o sa mai fie de interes si actualitate, nu stiu daca o sa am rabdare sa citesc toate perlele false de intelepciune, mai ales ca sint scrise in limbajul simplu si steril, de imbarligat americanii si de luat banii celor creduli.
Apropo de asta, intrati pe site-ul artistei, ca ea, de fapt, isi doreste sa ajunga cantareata, ca toate divele noastre de pe la tv, numai ca alea mai au, macar, ce arata. Intre timp, tanti Har(r)a, asta e un nume pe care eu il pronunt mai greu, taxeaza convorbirile telefonice cu augusta-i persoana, la tariful de 125 de dolari pentru 15 minute, in cazul in care vrei o ora cu artista, te jumuleste de 400 de parai. I rest my case!
Intr-o cu totul si cu totul atla ordine de idei, o sa reincep si sesiunile live, nu stiu exact cand, pregatesc niste transmisii mai interesante, ne vedem prin zona, sa vedem ce si cum. Sfarsit si afara!
Petrecere, bairam, chef si altele de genu`
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune! Hai sa lasam ratonii si sa trecem la lucruri importante! Pe blog, ne vedem dupa lansare. Pana atunci…
Duminica, 8 februarie, ora 20.00, in club Gossip, mare concert mare! Lansez al patrulea album, “Sufletul Orasului”! Alaturi de mine, pe scena, vor fi toti invitatii de pe album, mai putin Loredana, din ce am inteles, nu este in tara. In afara de cei mentionati mai sus, sint cateva interventii surpriza, o sa vedeti voi despre ce este vorba.
Dupa cum am mai anuntat, sint aproximativ 300 de bilete, nu o sa trimit pe nimeni acasa, daca vor veni mai multi (ceea ce este foarte posibil), ideea este sa avem loc in club. Pretul unui bilet este de 25 Ron si include varianta full a albumului “Sufletul Orasului”, format .wav. Am mai spus-o si am s-o repet, mp3-ul este net inferior .wav-ului. Va astept duminica!
