Chestii, trestii…
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
In ultima perioada am lesinat la cerebel cateva carti legate de gesturi, semne, comportament, comunicare, intre maimutelea astea avansate si tunate ce sintem noi, oamenii, care este. Iata cateva chestii care mi s-au parut caterinca maxima.
In primul si-n primul rand, cecheraut, din “Cartea gesturilor” a lui Peter Collet “Cercetarile arata tristul adevar ca persoanele care transforma arta de a se face placuti superiorilor intr-o preocupare permanenta se bucura de un succes mai mare in cariera, decat cei care se concentreaza pe realizarea unor produse de calitate”. Bingo! Pai, ce exemplu mai bun pentru studiu, decat tara noastra! Aici este Nirvana pupincuristilor, locul unde bunii pupincuristi ajung dupa ce mor! E de ajuns sa ne uitam la politica, educatie, cultura, muzica, marile corporatii, ministere, institutii, peste tot gasesti dovezi vii ale citatului de mai sus. Ba, mai mult, toti romanii se plang ca nu suporta procedeul in cauza, recte, buze/cur, dar asta, evident, pana in momentul in care ii cheama seful si situatia se schimba.
In alta carte de gesturi (nu mai stiu acum care, cartile mele nu sint despachetate toate), aflam ca, de fapt, femeile sint cele care emit “semnale” sexuale cel mai mult si ca, in general, barbatii reactioneaza la aceste semnale, nu invers. Astfel, dintre femeie si barbat, prima este cea care incontinuu transmite mesaje de disponibilitate, incercand sa atraga cat mai multi parteneri catre ea, pentru verificare si control, in vederea cercetarii, daca respectivul mascul e potrivit sau nu pentru imperechere (si nu numai). Decolteurile, tocurile, rochiile scurte, fardurile, parfumurile (mult mai puternice la femei), rujurile, vopseua de par, etc, etc, etc, sint armele masluite, cu care sexul frumos isi pune in valoare calitatile, in vederea “capturarii” unui mascul. P.S. Nu sint misogin, la faza asta transmit mai departe ce am citit.
Si, pentru ca trei e numarul magic (mai putin cand trebuie sa iti numeri ouale si femeile sanii, ca daca ar fi trei, am fi in Total Recall si nu ar fi funky), iata ultimul episod din trilogia acestui articol, un fel de Eneida (daca eu eram Homer, care este, ceea ce nu sint, bine ca nu sint, altfel eram orb - sau poate sint orb, ca de douazeci de ani nu vad nicio schimbare, cum n-a vazut Steve Wonder niciun ban din muzica, vorba lu` Doc). Ultima, cu ceva aplicatii mult mai practice, din punctul meu de vedere.
Din “Inteligenta sociala” a lui Daniel Goleman aflam ca modul de receptare e mediului inconjurator, se face pe doua cai, asa cum le denumeste autorul si nu numai el, cea superioara si cea inferioara. Prima este cea rationala, constienta, controlata ca reactii, in timp ce a doua se conecteaza automat la la senzatiile si emotiile din jur, reactionand instantaneu, pana cand calea superioara intervine, constientizand si temperand gesturi sau alte manifestari, care ar putea trada trairile interioare. Amuzamentul intervine in faza in care diferenta intre timpii de reactie ale celor doua cai e, aproximativ, foarte mare. Cea superioara isi face “refresh-ul” o data pe secunda, pe cand cea inferioara se situeaza undeva intre 0.2-0.3 secunde. Cu alte cuvinte, in fractiunea 1 sec - 0.25 sec = 0.75 sec, nimeni nu poate minti, juca teatru, imbarliga, pentru ca prima reactie va fi intotdeauna receptata si retransmisa inainte ca, calea superioara sa isi puna amprenta de control. Aceste 0.75 de secunde sint un fel de privire scurta in spatele mastilor celorlalti, indiferent ce ar fi acolo, dar vorba cuiva, pune-i unui om o masca si iti va spune tot adevarul.
