Democratie?

E mai mult decat clar ca oameni, de-a lungul timpului au trait sub o forma sau alta de sclavie. In termeni simpli, un grup restrans de indivizi a reusit sa manipuleze prin religie, teroare, forta armata, misticism, tehnologie, si alte chestii de genu`, cealalta parte de populatie, mult mai numeroasa, avand un trai si conditii de viata net inferioare, comparativ cu patura conducatoare.

Normal, asupritii au cautat mereu mijloace si cai de a intrerupe aceasta dominatie impusa. Revoltele, rascoalele, revolutiile, au avut ca scop indeptarea unor abuzuri, bineinteles, majoritatea fiind inecate in sange de catre cei aflati la putere. Una dintre  problemele majore a rebelilor a fost mai mereu, lipsa de organizare si resurse, vs sistemul pus la punct al liderilor, dar poate cel mai slab aspect al strategiei oprimatilor consta in faptul ca apropape niciodata nu au realizat carui tip de dictatura si forma de opresiune se opun si nici ce parghii anume actionau asupritorii. Categoric realizau ca ceva nu functioneaza si reactionau brutal, ambele situatii fiind fundamentate in educatia aproape inexistenta si a lipsei de mijloace a oamenilor nepregatiti, anume indobitociti si tinuti in intuneric, filozofic vorbind. Unul dintre cele mai  concludente moduri de a teroriza si sclavagiza populatia este chiar Biserica Catolica (una dintre putinele cacofonii premise in limba romana) in perioada Inchizitiei, care a folosit religia pe post de instrument al conducerii si baza decizionala, foarte departe de doctrina originala, “Iubeste-ti aproapele!”, care s-a transformat in “Prajeste-ti aproapele!” si mai ales pe curvele alea nenorocite, care stiu o gramada de lucruri si ne-ar putea face de ras. Nationalismul, patriotismul, cultul razboiului, doctrine religioase, care conditionau si santajau populatia (alegoric si ezoteric vorbind) cu viata vesnica sint alte cateva exemple.

Timpul trece, iar omul evolueaza. Evident, metodele de subjugare s-au imbunatit la randul lor, devenind mai subtile si ajungand pana la ceea ce unii numesc astazi “dictatura corporatista”, una din multele titulaturi pe care o dam sistemelor moderne de control.

Bun, avem o bucata dictatura, o bucata patura conducatoare, si  cealalta parte, tinuta sub control, in coditii de viata net inferioare, care devin casele in care locuiesc, plata pentru munca pe care o fac, masinile pe care le conduc, interdictia in anumite cercuri si medii hotaratoare pentru viitorul comunitatilor, educatia pe care o pot primi, toate fiind mult mai rele, comparative cu cele ale liderilor, toate acestea fiind usor de observat, inclusiv in societatea romaneasca @ 2010. Mai ramane de lamurit conditionarea si modus operandi utilizat de lideri.

In secolele trecute, oamenii se plangeau de lipsa acuta a conditilor minime de viata, cum ar fi hrana sau un loc decent pentru somn, insa, in epoca actuala, oamenii muncii beneficiaza de un anume confort, confort fiind cuvantul cheie.

Nu imi dau seama cat de liberi sintem sau nu. Libertatea este un cuvant sensibil, nici macar nu suporta un antonim relevant, dar probabil, daca ar exista, ar trebui sa o simtim, ori, eu, unu, nu prea am vibe-ul asta, ba dimpotriva. Daca stam sa ne uitam in jur, indiferent de domeniul in care ai actiona (cultura, medicina, afaceri cu hartie igienica, sport, domeniul bancar), te lovesti de niste oameni, de un grup care controleaza intr-un fel combinatiile, si nu in mod corect, concurent si competitiv, ci, prin influenta pe care o detin, manipuland si schimband regulile jocului, cum ar fi taxe, impozite, scutiri de impozite sau nu, abuzuri si altele. Spre deosebire de acum cateva sute/mii de ani, cand se stia exact cine pe cine si cum asuprea, recte, boierul, nobilul, regele, capetenia, acum abuzatorul nu are identitate, fata, culoare sau miros. Indiferent de partidul sau forma de guvernamant, sistemul de conducere ramane acelasi, in anumite cazuri se schimba oamenii, dar, infailibil si implacabil, sistemul de opresiune isi vede mai departe de viata, daca se poate spune asa, sub masca decentei pe care o promoveaza.

In realitate, controlul se realizeaza prin schimbarea mentalitatii si a normalitatii. Omul este tentat, pacalit, convins, manipulat, atras spre a-si dori mult mai mult decat ceea ce are nevoie. Un rol important il joaca si reclamele, finisate si poleite frumos de catre oameni specializati in manipulare, prezentand produse ca ceea ce nu sint, nu spunem mintind, ca nu e frumos, dar modificand realitatea, ori, de la fuga oamenilor din cinematograful fratilor Lumiere, cand au vazut locomotiva proiectata pe perete, stim ca, in general, creierul, naiv si credul, tinde sa ia de bun tot ceea ce ”vede”. Lucrul acesta il stiu mult mai bine cei care se joaca (,) cu mintea consumatorului, facandu-l sa-si doreasca tot mai mult, consumatorul fiind incredintat ca trebuie sa isi procure produsul respectiv, chiar daca nu are neaparat nevoie de el. De la excursii exotice, la masini, apartamente, alimente, electronice, electrice, gadgeturi, toate lumea consuma. La o prima analiza am putea spune ca e o dictatura a supraconsumului, o modalitate foarte interesanta de control, pentru ca, evident, pentru a avea ce sa consumi, trebuie sa muncesti, exceptie facand doar cei care sint la putere, care trebuie doar sa gaseasca modalitati noi de exploatare. Avand rate,  datorii, credite, imprumuturi, oamenii sint nevoiti sa accepte conditii de munca precare, din ce in ce mai prost platite, mai ales in ultima perioada, cand, din cauza crizei, au si datorii si nici nu prea isi mai gasesc de munca. Un credit pe 10/20 de ani la banca, te transforma intr-un mic sclav al respectivei corporatii. Ca oamenii si-au facut-o cu mana lor, asta e cu totul si cu totul alta discutie, mai ales ca lipsa de educatie si slabul acces la informatie al publicului larg (ca si acum 1000 de ani) il pun astazi in postura de a semna acte fara sa se priceapa la soparlele avocatesti strecurate de companii in contracte.

La majoritatea lucrurile despre care vorbesc sintem martori cu toti, zi de zi. Intrebare care se pune este “Ce e de facut?”. Astept idei pe adresa redactiei.

Tags: , ,