Relatii sociale
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Nu am inteles niciodata, de ce doi oameni trebuie sa se placa cu tot dinadinsul si impotriva vointei vreuneia dintre parti. Poti sa fii civilizat si cu cineva pe care nu iubesti sau placi. Ba, nu de putine ori, cu cei apropiati si cu cei pe care ii simpatizezi te porti de multe ori neglijent, din pacate, nu neaparat voit. Nu poate sa imi intre in cap de ce, daca nu iti place un om, ar trebui sa faci eforturi sa iti placa. Sa faci eforturi sa-ti placa, ok, suna cat de cat acceptabil, fiecare ar trebui sa acorde prezumtia de nevinovatie, dar, daca si dupa eforturile alea, ceva nu se leaga, inseamna ca, poate, cei doi oameni nu sint facuti sa interactioneze. Si, pana la urma, mai ales ca vine vorba de chestii feelingoase, de ce trebuie sa fie atat de mult efort? N-ar trebui sa mearga mai usor toate fazele astea cu placutul si iubitul? (vorbesc de oameni normali, ca noi, nu de genii, ucigasi in serie, nebuni si alte exemple negative de conduita personala). Da, stiu, “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, aia e, cu asta mergem in carca, dar cred ca acest enunt contine insasi solutia la intrebarile anterioare. La fel cum fiecare incearca (sau ar trebui sa incerce) sa scape sau sa se fereasca de proste obiceiuri, metehne si apucaturi nesanatoase, mi se pare normal sa evit locuri, oameni, intamplari, daca nu imi dau un sentiment confortabil, fara ca asta sa insemne ca pic in extrema cealalta, adica sa ii urasc. Pur si simplu nu imi face placere, fara alte conotatii negative sau aprecieri denigrante. Nu ii judec pe cei care nu sint pe placul meu sau pe cei alaturi de care nu ma simt bine sa stau, nici nu e treaba mea sa o fac, dar, in ceea ce priveste alegerile si parerile personale, sint la polul opus. Mi se pare corect fata de mine, daca tot trebuie sa iubesc si sa ma iubesc de sa nu mai pot, sa imi ofer conditii cat mai bune si placute, nu un mediu daunator si demoralizant. E ca si cum ai pune un maratonist de la olimpiada sa se antreneze intr-o uzina plina de fum si praf, la un moment dat ii cedeaza plamanii, ceva, ca nu sint doctor, caile respiratorii, ochii, habar n-am ce, iar atletul este fortat sa se opreasca, ii cedeaza organismul, plus ca, sint convins, ar fi scos si timpi mai buni, daca s-ar fi antrenat in conditii macar oneste.
In Evanghelia lui Matei, cel care a avut mai multa grija si atentie la legatura dintre Vechiul Testament (bazat pe ochi pentru ochi si dinte pentru dinte) si Noul Testament (bazat pe dragoste pentru apropiat si pentru sine), se regaseste o afirmatie de-a Lui Isus, foarte interesanta din punctul meu de vedere, si anume “Mila voiesc, iar nu jertfa”. Comentatorii Bibliei i-au atribuit explicatia in faptul ca Isus a dezaprobat tot timpul deciziile aplicate in litera legii, nu in spiritul legii, El reprezentand desfiintarea multor prescriptii formale si instaurarea libertatii sub har. Pentru mine, in situatia de fata si nu numai, inseamna ca nu trebuie neaparat sa ma “jertfesc” si sa o ard cu oameni care ma seaca, e ok sa intrerup sau sa diminuez la minim contactul cu ei, fara sa calc vreo norma, dogma, percept etc. Cu atat mai mult, cand este vorba de relatii amoroase si cei doi parteneri nu se potrivesc, din diferite motive, indiferent care ar fi alea, timpul petrecut impreuna este un timp pierdut, pentru ambele parti. Cea mai proasta varianta este atunci cand te trezesti ca ai langa tine pe cineva care nu stie decat sa te certe si sa te critice si tu stai langa persoana respectiva din inertie, frica de singuratate sau orice alt motiv in afara de dragoste, iubire si alte chestii din astea care par expirate, in mare parte din cauza maltratarii lor pana la epuizare, in toate contextele, de la stirii pana la telenovele. De genul asta de relationari ma feresc pe cat posibil, daca cineva nu stie decat sa-ti gaseasca nod in papura, mai ales daca are si imaginatie bogata si bolnava, inseamna ca ceva nu functioneaza. Dincolo de orice polemica sau motivatie. E ca la masina, cand ti se aprinde un sensor. Poate nu stii exact cauzele pentru care s-a aprins ,nu pot sa faci schema tehnica a fenomenului, dar stii al naibii de sigur ca ceva nu functioneaza si ca s-ar putea sa ai probleme cu masina, daca nu tii cont de avertismentul ala, ba, mai mult, pe termen lung, exista pericolul ca siguranta personala sa fie periclitata. Sigur, daca faci eforturi, poti sa mergi si cu doua roti la masina, poti si sa pui frana cu picioarele, ca-n Flinstone, dar, cu efortul si consumul pentru operatiile mentionate, ai fi putut sa conduci mult mai bine si mai linistit, alta masina, poate mult mai potrivita.
Incredibil se intoarce
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Multumesc pentru numarul mare de commenturi si, in special, pentru faptul ca, marea lor majoritate, sint scrise coerent si argumentate. Ma bucur ca lumea revine si ca “sintem” din ce in ce mai multi, de data asta, de buna voie si nesiliti de nimeni.
Legat de intamplarea cu Nikita, articolul de acum cateva zile nu a fost neaparat, indreptat spre penibilul protagonistei. Femeia a crescut la orfelinat, din ce stiu, toata lumea a injurat-o, a luat-o la misto, batut-o, si cine stie cate o mai fi patiti, ca, poate, nu avem noi imaginatie, pentru situatile in care o fi fost. Toate lucrurile astea, intrun fel sau altul, lasa urme destul de adanci, ca sa nu spun ca o pot traumatiza urat de tot. Parerea mea este ca nu e ceva in regula la mansarda lui Nikita si asta o face, in ochii mei, bolnava, nu mai pot sa o vad ca pe un om normal. Articolul pe care l-am scris era indreptat spre producatorii, prezentatorii si toata gasca aia nebuna, care a aprobat sa dea pe post asa ceva, nu neaparat inspre nesanatoasa asta de Nikita. Ea, saraca, in goana ei disperata dupa o gasca, indiferent care o fi aia, ar fi dispusa sa faca lucruri dincolo de orice imaginaite, si tocmai a demonstrat-o, prin filmuletele ei. Faza e alta. Sint convins ca, daca s-ar pune camere video la spitalul 9, imaginile de acolo ar arata la fel de socant sau poate mai socant, cateodata, si nu neaparat pe subiecte legate de sex. Problema este ca s-a gasit o televiziune (nu vreau sa dau neaparat in producatorii emisiunii de la Antena 1, nu am nimic personal cu ei, ba mai mult, sint convins ca, daca altii s-ar fi gandit primii, ar fi facut la fel) care sa aprobe difuzarea acestor manifestari ale unei bolnave. Sper sa nu fi dat, in momentul asta, o idee vreunei televiziuni pentru un “realiti shou” cu nebuni. Nu sint vreun psiho-para-meta-terapeut sau ceva de genul asta, dar concluzia mi se pare aceeasi, Nikita are ceva in neregula la cap, nu cred ca neaparat din vina ei. Ea ar trebui sa fie undeva, sub observatie, nu la televizor.
A citat cineva, intrun comment, din Mircea Badea, care spunea ca ““Nikita” aceasta bestie,…entitate … ce ar trebui trimisa undeva pe marte …sa discute celelalte forme de viata subdezvoltate aflate in gheatza la adancime… , ar trebui sincer exterminata raid… ne scapa de “ganganii”… mi-ar trebui banii pe 3 anid e alocatie :))…si 3 slujbe de vacantza la fabrica de tigari ca sa am bani sa cumpar atat insecticid pt a o extermina”. Mie mi se pare foarte urat sa o arzi asa. Dincolo de caterinca asta de liceu, cu alocatii si insecticide, gasim un om ciudat, ca sa nu ma apuc eu sa pun etichete (daca as putea pune etichete as spune ca e genul de om de cacat si egoist pana in adancul sufletului lui mic si negru) genul de om care, cand vede un batran pe strada sau pe cineva, care are nevoie de ajutor, simte nevoia sa il extermine, sa il trimita pe Marte, nu sa il intrebe ce e in neregula sau, macar, sa se gandeasca sa ii dea o mana de ajutor. Simte nevoia sa ii mai traga si un sut in stomac, mai ales daca asta ii mai aduce si audienta. Daca hormonii si testosteronul nu ii dau pace, de ce nu se duce sa extermine niste producatori sau pe habar n-am cine, din stafful emisiunii cu pricina, ca Mircea Badea e coleg cu ei si are si functie de conducere pe acolo, deci, putere de decizie. Pana la urma, de ce simte nevoia Mircea Badea sa se ia de o femeie bolnava, care cine mai stie ce o fi facut in intunericul din mintea ei? Sa o extermine si sa ne scape el (altul care ia decizii in numele “nostru”) de aceasta bestie? Da` cine e Mircea Badea, de se autosesizeaza ca Parchetul? Superman? Femeia Bionica? SperEroulRaid? Sa ne scape, daca tot vrea sa il credem bine intentionat, de mizeria din televiziune, de producatorii care nu viseaza decat sange si mizerii, de clica ce promoveaza gusturile generatiei manelizate, nu de Nikita, ca la ce capacitate se minte si ne minte Mircea Badea ca e, o biata batausa de cartier nu poate fi nici macar un trofeu valoros. Nu vreau sa fie mancatorie la adresa lu` Mircea Badea, uneori ori le zice si le face bine, cam cu ritmul echipei nationale de fotbal, cand tre sa se califice la un campionat international, da`, la faza asta, nu am inteles, care e combinatia? Ar trebui ca Nikita sa nu mai existe, pur si simplu, fara tam-tam, surle si trambite, sa dispara din cercurile astea media, ca o femeie cu probleme. Ce usor e sa parem frumosi, cand ne comparam cu oameni tulburati grav. Ma hazardez sa ii compar pe Mircea Badea cu Nikita, pentru ca amandoi sint oameni violenti si incoerenti, unu din motive de boala si altu din motive de audienta. Prin prisma asta, ce face Nikita e o manifestare a sechelelor, in timp ce Mircea Badea o face lucid si perfect constient. Mai departe, cat il duce pe fiecare capul sa inteleaga, vorba aia, mare e gradina lui Dumnezeu si multi i-au sarit gardul.
Incredibil…
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Ramasese televizorul in surdina pe Antena 1 si, cand imi arunc ochii pe ecran, de parca donam organe, am ramas stupefiat si sper sa nu povestesc unui domn in halat alb toata treaba asta, peste 20 de ani, inca tremurand, dar am vazut-o pe Nikita dezbracata! Si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, era cu unu, care, am inteles, e barba-su, sau viitorul barbat si care s-a apucat sa o pupe peste tot, prin asta intelegand chiar peste tot! O sa trec peste scena erotica de cateva minute, care a avut loc intre cei doi porumbei, mai delicati si senzuali ca scroafa cu purcelul, e genul de episod pe care as vrea sa il sterg pentru totdeauna din memorie. Nikita se uita fix la camera, cu un zambet in coltul buzei, la modul: vedeti ba, prostilor, ce fericita sint, e unu` care pune mana pe mine, uitati-va si muriti de ciuda!. Cred ca era in culmea extazului, episodul asta urma sa o justifice pentru toate imbecilitatile si cretinismele facute sau ce urmau a fi facute. In sfarsit, era normala, avea dovada, poseda gagic, care, pe deasupra, o pupa, se si filmeaza cu ea, pasul final fusese facut.
Dupa film, a inceput emisiunea, orchestra canta, a intrat Nikita (care, bineinteles, nu s-a prins cand se termina piesa interpretata si a intrat exact peste finalul ei) cu un “Buna seara!” voinicesc si tovarasesc, repetat si dupa ce formatia terminase bucata. A venit Capatos, a pupat-o, mai era un nene in platou, cu un fel de fes-scufita-mileu in cap, nu stiu cine era, dar, din partea mea, tot respectul, a avut infinitul curaj sa o pupe pe invitata, dupa ce a urmarit grotescul episod de saruturi pasionale dintre Frumosul si Bestia, nu ca tovarasul lu` Nikita ar fi vreun Adonis, dar, langa Nikita, n-ai nicio sansa sa prinzi rolul Bestiei. Protagonista, care intra exact in urma filmului, probabil il vizionase de undeva din platou, avea pe fata o expresie atat de victorioasa si satisfacuta, incat zici ca nu facuse o secventa porno, care i-ar speria pe psihiatrii, daca ar analiza-o, puteai sa juri ca tocmai i se decernase Nobelul pentru fizica cuantica, ridica mainile, ca politicienii in campanie, un moment mi-a adus aminte chiar de Napoleon, daca ar fi inghitit vreun maresal, cu tot cu baston.
S-a asezat, au inceput sa discute. Dupa cum banuiam, femeia venise sa aduca dovezi, “ca la Politie”, ca e cu cineva si ca e gravida. Iti dai seama, ce intuneric trebuie sa fie in capul ei, daca, in tendinta ei haotica de a se justifica si de a-si gasi o gasca, a luat hotararea sa dea filme porno proprii, una dintre cele mai umilitoare situatii in care poate ajunge o femeie! Au vorbit de buletinul de analize, o sa aiba o fetita. La scurt timp, intra barbsa-su in direct, care ii facuse o poezie, de fapt, nu chiar o poezie, ca nu ajunsese materialul, ii facuse mai spre o strofa, asa, respectiv 4 versuri care m-au facut sa respect foarte mult filozofia si subtilitatea din “Catelus cu parul cret”, comparativ cu ce a declamat ala la telefon. A mai “dat” vreo cateva versuri despre niste dusmani imaginari, ca asa ii vine lui, spontan, “toate astea cu versurile”, ocazie cu care am aflat ca s-au cunoscut la Mall, in Vitan, “cand au cazut sacosele ‘jos’” Nikitei, a fost dragoste la prima vedere si omu` are intentii serioase cu ea. Intre timp, in partea dreapta a ecranului, aparea din cand in cand o poza, in care inamoratul era cu sfarcul Nikitei in gura (!!!), in vreme ce isi afirma sentimentele nemuritoare pentru aleasa inimii, aleasa inimii dand din cap aprobator si strecurand printre dinti tot felul de expresii de genul: asa, zi-le ca e adevarat, am prieten, ma atinge cineva, am intrat in normalitate. Eu ma gandeam, daca, intr-adevar, Nikita urma sa aiba un copil sau daca, printro eroare, mancase un copil.
O intreaba Capatos, la un moment dat, daca sufera de vreo boala mentala. Femeia, dintro data foarte afectata si importanta, raspunde: “Orice mari oameni are dramul de nebunie si Einstein, Eminescu, toti am avut ceva la cap, candva” Aha, deci, in ordinea asta, Einstein, Eminescu si Nikita… Noroc ca a venit pauza publicitara, au anuntat ca o sa cante geniul, eu m-am bucurat foarte tare, stiam ca o sa fie foarte caterinca, Capatos, emotionat si putin depasit de eveniment chiar si el, a uitat sa faca promo pentru filmuletul cu adolescenta porno, care urma dupa publicitate, am dat putin pe TVR1, m-am uitat la rezumatele din Premier League si ,cand m-am intors pe Antena, am vazut ca in formatie nu era decat claparul, care canta singur, colegii lui venind si ei in fuga, dupa cateva zeci de secunde si motivand ca “au fost la o tigara”. Nikita profita de ocazie si se imprieteneste cu omu` de la clape, propunandu-i sa filmeze sedintele de amor dintre ea si jumatatea ei, si la propriu si la figurat, dupa care au discutat despre filmuletul dat in pauza, in care am vazut niste adolescenti pe jumatate dezbracati cum incercau sa para interesanti. Era un baietas acolo, pe la douajde ani, actor porno, chipurile, care spunea extenuat, ca a fost foarte greu ce facuse el acolo, a trebuit sa isi foloseasca de data asta si capul de sus, nu numai capul de jos, ceea ce mi-a parut, pentru situatia in care era, un debut foarte laudabil in viata lui. Nikita, care uitase ca prin minune, faptul ca, la nici jumatate de ora distanta, fusese si ea protagonista unui film erotic difuzat in direct de o televiziune nationala, o ardea foarte rusinata si revoltata de ce vazuse. Au mai stabilit ca nu se marita Sexy Braileanca (cine, rahat, o mai fi si asta, nu-mi spune, te rog, nu vreau sa stiu, era o intrebare retorica, nici nu ma intereseaza, sint sute de mii de femei care nu se marita, nu mi se pare ca a facut nimic remarcabil, ca sa vreau sa stiu ceva despre ea) si, la final, Nikita se pregateste sa interpreteze o piesa! M-am simtit ca inainte sa deschid un cadou. Protagonista, nici una, nici alta, se ridica, si incepe sa cante. Doamne! In primele secunde, m-a cuprins o usoara teama ca nu o sa imi pot gasi cuvintele, ca sa descriu scena care imi ardea pupilele si scarita cu tot cu ciocan si nicovala. Imagineaza-ti-o pe Nikita, careia ii atarna burta vreo 15 centimetrii peste si sub curea (stiu ca nu e in regula sa critici defectele fizice, insa cand ai 80 de kile in plus, nu o arzi in tricouri mulate, mi se pare o regula nescrisa), care nu reusea sa potriveasca deloc vocea cu ritmul, cu notele si cu “dansul” - nu stiu cum sa ii zic altfel, acelui sir incoerent de miscari, intre dureri de sciatica si spasmofilie. Versurile, care erau un fel de Euglena Verde a creatiilor poetice, daca le-am gandi la o scara de evolutie, contineau niste informatii, conform carora emisiunea lu` Capatos era cea mai tare din Univers, Nikita iubea cel mai mult publicul de acolo si, la sfarsit, a uitat ultimul vers si o dat-o cu un nanana, care a facut-o pe cateaua mea, Hena, sa tresare speriata. Incurajata de public, despre care invitata cred ca nu s-a prins nici acum, ca e platit sa aplaude, nu aplauda neaparat pentru ca o iubesc, Nikita incheie cu un apoteotic ai lav iu veri maci, in timp ce Capatos ne asigura, plin de verva finalului de emisiune, ca o sa vedem viitoarele pornografii ale invitatei, in exclusivitate la emisiunea lui.
S-a terminat era decentei umane?
Inventii…
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Am aflat la o discutie, spre stupoarea si surprinderea mea, ca, in Kenya, bastinasii au ales un mod cel putin interesant si neobisnuit pentru a omora gazelele si anume, le alearga pana cand, epuizate, acestea cad la pamant, incapabile de a mai fugi(!). Dupa aceasta, maratonistii nostri pazesc animalele si vin vanatorii, mai lenti, care ucid prada, probabil, fiind mult prea dificil, acelasi om sa stie sa faca doua lucruri deodata (alergat + macelareala). Lasand la o parte intrebarea “Un om ar trebui sa omoare animale ca sa manance sau nu? “, un subiect atat de fierbinte, ca poti sa-ti scoti friptura si sa o pui de un gratar, informatiile primite m-au pus in postura de a-mi lamuri, teoretic si practic, cateva aspecte, legate de asa zisa vanatoare. In primul rand, cred ca a fost o consfaturire generala a poporului, condusa de seful primului trib care s-a gandit la asta, ei fiind, de fapt, si trend-setteri pentru aceasta moda de a omora gazele si, in general, animale extrem de rezistente la fuga si care alearga cum i-a alergat Hitler pe evrei. Liderii comunitatii, batranii si vracii, cu tot cu sangele de animal de pe ei, se lamentau: “Avem nevoie de o idée, ca sa putem omori antilope, ca, pe soarele asta si la ce cactusi si insecte rontaim zilnic, daca nu bagam niste proteina animala in noi, e nasoala treaba”. Zis si facut, si-au adunat oamenii chi-ul si si-au consultat chakrele, au venit cu tot felul de idei, poate merge sa le convinga cu vorba buna, poate tipa la gazele si fac alea infarct sau sa le puna zahar in balti sa dea diabetu`n ele, pana cand, din umbra cortului, a venit alesul tribului, prevestit de toate cartile mai mult sau mai putin sfinte, primite de la stramosi in cadrul unor ritualuri soldate cu victime si sacrificii animale, consumate ulterior la bufetul satului si a tunat, in mijlocul adunarii : “Sa le alergam, pana lesina!”. Primele secunde, liniste, toti se holbau si nu ziceau nimic, nu se auzea pas de soparla, inghetasera leoparzii in savana, pentru ca, in momentul imediat urmator, sa inceapa sa se ia in brate intre ei, invocand numele zeului lor, scuipandu-se si pleznindu-se reciproc peste fata si gat, in spiritul si obiceiul locului, pentru a-si exprima sentimentele si profunda incantare “Sa vezi ce-o sa se atace gheparzii, le dam rusine!”. S-au oferit, ca virginele in prima noapte, primii voluntari, care coincid cu stramosii castigatorilor de la olimpiada, proba 40+ km si au inceput sa se antreneze pentru a urmari si anihila victima prin fuga, lucru care le-a iesit, dupa parerea mea, in destul de mult timp, pentru ca mi se pare o chestie aproape imposibila, sa alergi si sa te tii dupa o antilopa, pana isi da aia duhul. Nu pot decat sa imi imaginez, cam ce gandea prima antilopa, la care a mers procedeul, disperata, in timp ce incerca sa scape de urmaritori “Frate, CAT ALEARGA ASTIA DUPA MINE,nu se mai opresc, ca Florin Piersic cand trebuie sa raspunda la o intrebare personala si e in direct la televizor!”, pentru ca, mai pe la sfarsit, epuizata pana la limita umanului, pardon, animalului, sa se resemneze si sa isi accepte soarta de viitoare friptura la protap, inconjurata, paradoxal, ca dragostea intre barbati, tot de aia de care n-a putut sa scape, nici inainte sa moara.. Judecand dupa decizii, mi se pare mai mult decat evident, faptul ca nivelul de inteligenta al acestor oameni se zbate pe undeva, intro zona dintre ascultatorul de manele si Simona Senzual, dar, sa nu-si mai faca Michael Jackson vreo operatie estetica, daca am inteles, chiar nu au putut sa inventeze absolut nimic altceva, in afara de faza asta cu alergatul? Nu le-a putut veni alta idee sa rezolve anitilopele, o piatra , un bat, ceva, o bata, o melodie cu Dj Project? Fara vreo aluzie la originea presedintelui Obama, lider al celei mai marete, minunate, promovate, pr-izate, cozmetizate artifical, crizate natiuni si la propriu si la figurat si, in acelasi timp, cel mai periculos virus letal, dupa sida (pentru ca sida o iei de la “celalata jumatate”, cand faci sex, iar de la americani te imbolnavesti cand faci bani cu ei), ma intreb cand or fi descoperit kenyenii mersul pe jos si apa de baut.
Glorie vs Viata Normala (a.k.a. de ca s-a acrit Ahile de scartait curu`)
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Mi-a venit in minte, zilele trecute, cand vorbeam cu un tovaras despre filmul 300, Ahile si scandalul de la Troia. Acum, trebuie sa luam in calcul cateva lucruri mai putin cunoscute si anume, ca baietasii in tema se cam ardeau in caca. Ahile si Patrocle nu erau doar camarazii de arme, bine definiti pe brand, care baga 150 la piept impins 6 repetari, plus doua ajutat si care omoara numarul de oameni echivalent cu toata brigada lu` Manole, cu tot cu mester, dintro lovitura, bravii osteni se uitau si daca mai e zacusca-n beci, unul la altul. Si asta nu oricum, ci ca un canon impus de societatea timpului. Eforii aia, care faceau in film orgii sexuale cu cele mai frumoase femei din Sparta, cum face Alina Plugaru cu cei mai bine cotati actori porno, indiferent de sex, culoarea pielii, dimensiuni sau daca a votat sau nu cu Obama, nu se ocupau numai cu vanzarea patriei. Ei mai si dadeau amenzi, daca vreun pitbul din ala pompat nu isi gasea vreun camarad mai tanar, sa faca dragoste ca-ntre barbati si toate astea, in timp ca omu` era, de fapt, cu nevasta, indiferent de ce o mai insemna asta, in conditiile date si, eventual, copii. Iolas sau cum i-o zice lui blondu` ala, de pe langa Hercule, avea grija de spatele lui Hercule si in alte moduri. Acum, revenind la Ahile, care, dupa parerea mea, are niste caracteristici foarte bine definite ca barbat, pana la urma, Hector ii omoara femeia, pe Patrocle, trebuia sa o razbune, eroul nostru cred ca era destul de acrit de toata situatia. Pe de o parte, cred ca isi dadea seama, ca ceva nu e in regula cu viata lui sexuala. Poate, stia, ca or sa faca astia de la Hollywood film si nu or sa poata reproduce pas cu pas viata lui, ca o sa fie taiat de cenzura, asa ca, de ce sa se mai arda in caca, ca, oricum, foarte putini or sa stie si e din ce in ce mai nasol, mai ales ca, de ce nu, de la atata calarit, poate avea si probleme cu hemoroizii. Pe de alta parte, nimeni nu avea tupeu sa se ia cu el in gura, sint convins, pentru ca eroul o dadea in carcote, la modul “ok, ok, doi plus doi, egal patru, nu cinci, cum ziceam eu, da` de ce nu ai ochii verzi, ha?” si il mierlea pe fraier, ca gangstarii americani pe adversarii imaginari din fostul lor cartier. Asa ca, atunci cand il intreaba ma-sa, Thetis, zeita pe deasupra (normal, Ahile erau semizeu, oamenii normali nu pot face lucruri extraordinare), ce alege intre o viata normala si faima? Ahile, presupun, ca se gandeste “Frate, o ard numai cu baieti … daca nu o ard, se uita astia urat pe mine, ma iau si la misto … m-am plictisit sa ii tot bat pe toti, cu toate armele de pe pamant…” si ii raspunde: “Gloria!”.Ma-sa ii zice : “Bine cum vrei, eu ti-am zis, da` tu nu vrei sa ma asculti, du-te la Troia”.Isi ia Ahile baietii, se urca oamenii in corabii, da-i la Troia, coaie ca avem scandal, lasa ca le zicem ca a ars-o Paris pe Elena, scoate bautura ca sintem suparati rau de tot, ii spargem pe fraieri. Debarca, incepe mardeala. Ahile se remarca,normal ca se remarca, il doare-n paispe, ca pe Sigfried in legenda Nibelungilor, oamenii aproape invulnerabilli. Cine, intro lupta, vine si, in loc sa iti rupa carotida, se apleaca politicos si diplomat, pentru un sectionat de calcai? Cat de mortala poate parea teaba asta, cand il ai in fata pe cel mai faimos luptator in viata? Si, oricum, de ce nu vorbeste Ahile cu ma-sa, sa ii puna o pila la Hefaistos , sa ii dea ala niste metal indestructibil sa isi faca o cizma din asta futurista, ca la emo, sa nu treaca nimic prin ea, sa nu mai stea stresat, draga, baiatul , in batalii? Indiferent de raspuns, apare in scena Briseida (Briseis , whatever), cu ocupatia virgina la templul lui Apollo si, pe deasupra, vara lui Hector, dusmanul de moarte al eroului nostru, toate premisele fiind create (!), pentru ca Ahile sa se indragosteasca de ea, ba, pe deasupra, din cauza ei sa se certe cu Agamemnon, care era un fel de Cappo Di TuttiFrutti si sa nu mai participe la batalie. Patrocle, gelos nevoie mare, vrea sa ii arate lui Ahile, ca e o femeie independenta si puternica, ii fura armura, ca sa insele simturile de felina ale leilor de mirmidoni si pleaca sa o dea parte-n parte cu Hector. Atata doar, ca, de la lectiile si miscarile cu Ahile despre arme, care se terminau de multe ori in imbratisari, tangouri si alte lambade, pana la cel mai bun luptator troian, ca virusu, e distanta mare. Bonus, Hector isi apara patria si mai si pica de rahat, daca manca bataie in fata alor lui, deci, Patrocle avea sanse destul de putine de castig, inca de dinainte de batalie. Hector il executa, ca la 11 metrii, isi dau seama de eroare, ajunge vestea la Ahile. Asta, deja nervos dupa certurile cu Briseida (ca intre timp il toca si aia la cap, ca nu o iubeste, ca e un nenorocit de macelar, ca degeaba s-a certa cu Agamemnon pentru ea si i-a salvat viata, asta nu inseamna nimic, etc ) ia foc. Da` grav ! Nici una, nici doua, pac, pac, pune caii la car, a plecat cu scartait de roti, ajunge in fata portilor cetatii si incepe sa strige la Hector. Hector, ce sa faca, se uitau toti la el, intevenise in afacerile lu` frati-su, vorbise urat despre Ahile…nu mai avea loc de intors, iese din cetate. Eu am o foarte mare admiratie, totusi, pentru curajul lui Hector. Nu e putin lucru, sa iesi pe interval cu unu invulnerabil, care, cireasa de pe coliva, se batea ca Van Damme cand ii rapea/omora cineva familia in vreun film si avea privirea lui Alain Delon, cand veneau gaborii sa il ia la sectie, in filme. Pentru asta, din nou, big up Hector, ca mardeala mi se pare aranjata ca meciurile din Divizia A, doar nu credeati ca se termina bataia cu Ahile zacand mort, intr-o balta de sange, de la calcaiul taiat de Hector. Nu! Ahile pietre (a se citi rocks) the party! Poveste lunga scurta, se intoarce invingatorul in tabara la greci, vine Priam,tac-su lu` Hector, ii da lesul, se mai cearta, se mai bat cativa ani, nimeni nu prea mai avea chef, pana la urma , Ulise , inventiv, ca la o orgie cu 4 femei, reuseste sa ii convinga pe troieni, prin intermediul calului, ca e o idee foarte buna sa isi darame portile, singuri si nesiliti de nimeni (asta mi s-a parut mai trasa de par rau, ca atunci cand am auzit ca s-a casatorit, religios, in fata unui preot, unu`, in India, cu cateaua lui, pe care o credea reincarnarea fostei sotii, a, da, si cateaua a fugit in noaptea nuntii), se dau jos aia din cal, moarte si prapad in Troia. Ahile moare, dar nu oricum, mierlit de Priam, iar gigoloul ala dinaintea erei noastra, sint convins, nu ar fi reusit singur, de fapt , isi baga coada si Apollo. N-am inteles ceva. Asta e gloria? Asta era destinul lui Ahile, pentru a deveni unul dintre cei mai faimosi oameni din galeria umanitatii? Sau, poate,daca nu murea, angrenat intrun razboi din inertie, animat de ura si razbunare ( toate aparute in viata lui din cauza/datorita alegerilor proprii, dupa momentul cu Thetis si raspunsul cu gloria), destinul lui era ca, dupa cucerirea Troiei, Ahile sa se intoarca acasa, cu Briseis, sa isi faca familie si sa descopere teoria relativitatii? Ca doar ma-sa era zeita !
