Videoclip “Numele Tau”
Posted by Pyuric | Filed under Despre de toate
“Numele Tau” este un remix dupa o piesa mai veche Holograf, numita “Oriunde te vei afla”. Videoclipul a fost filmat la sfarsitul anului trecut, in regia lui Alex Ceausu (Ador Media), si va intra curand pe toate posturile muzicale. Mai multe poze de la filmari gasiti pe Facebook.
Tags: Bitza, Numele tau, videoclip
Goana dupa fericire
Posted by Bitza | Filed under Goana dupa fericire
Pe data de 4 februarie lansez impreuna cu Gazeta Sporturilor noul meu album, “Goana dupa fericire“. Contine 13 trackuri 100% urban soul si include colaborari cu B-Real of Cypress Hill, Holograf, Young De, Artan, Maximilian si Mario. Materialul este promovat de primul single care a beneficiat de videoclip si anume piesa “Numele tau” - un alt fel de varianta a piesei “Oriunde te vei afla” semnata Holograf, carora le multumesc inca o data pentru acord si suport.
La productia instrumentalelor am lucrat cu Double L, Dribbler, RazOne, Sez, restul de beaturi sint facute de mine, majoritatea impreuna cu Dj FaiboX. Pentru cunoscatori si nu numai am inclus un “slagar” mai vechi, sub o forma noua, care se numeste “Vrrr of AutoTune”, legata de toti cantautorii si interpretii care folosesc efectul AutoTune pe voce (cunoscut si sub numele de “efectul Cher”, pentru ca artista in cauza a adus cea mai mare notorietate acestui procedeu). Piesele au fost mixate si masterizate in studiourile Ines de catre Cristian Dobrica, alt om caruia trebuie sa ii multumesc.
Materialul video a fost realizat de catre Ador Media, regizor Alex Ceausu, alaturi de care am lucrat la scenariu si productie. Dupa foarte multe incurcaturi si belele, am reusit sa filmam in timp record un videoclip pe care il puteti urmari pe posturile de muzica in cateva zile. Cum spuneam si mai sus, piesa aleasa este “Numele tau”.
Pregatesc si concertul de lansare, o sa fie in prima parte a lunii februarie iar ca invitati confirmati pana acum sint Maximilian, care va deschide seara cu un mini-recital incendiar (asta ca sa pun exprimarea din manual), Pupe de la Vita de Vie, Artan, Dj FaiboX, Mario, si inca vreo alti cativa, pe care ii tin surpriza, pentru seara concertului. De mentionat faptul ca o sa cant cu trupa pe spate, in formula Dj - tobe - chitara - bas, urmand sa anunt line-up-ul complet cand o sa am si afisul gata.
4 februarie - Bitza, “Goana dupa fericire”, impreuna cu Gazeta Sporturilor.
(credit / poza facuta de Pyuric)
Tags: 4 februarie, album, Bitza, Gazeta Sporturilor, Goana dupa fericire, Numele tau
100000 de romani
Posted by Bitza | Filed under www.bitza.ro
O campanie pentru aducerea in Romania a arhivelor ce apartin radioului Europa Libera, singura sursa de informatii veridice, din perioada terorii comuniste.
Bitza susţine campania Europa Liberă
Tags: campanie sociala, Europa libera, Romania
300
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
M-am uitat acum ceva timp, la “300″, sa-mi dau un refresh, cred ca a 3-a sau a 4-a oara. Mie mi-a placut filmul. Mi-a placut si Gladiatorul si Troia… Nu mi-a placut deloc Alexander. Totusi, intre toate productiile cinematografice pe subiecte istorice sau de provenite din mitologie, “300″ ocupa un loc aparte.
Mai intai de toate, mai multe izvoare istorice confirma modul de viata spartan si duritatea lui. Normal, rezultatele au fost si pe masura, nivelul si pregatirea militara ajunsesera la un nivel net superior oricarui adversar. Cu alte cuvinte, in afara de brandao, baietii aveau si tactici de lupta in echipa, avansate, lasand la o parte faptul, ca fiecare dintre ninjalaii astia de spartani lesinau, de caciula, cam cati asiatici lesina Van Damme intr-un film in care trebuie sa isi salveze/razbune familia sau vreun tovaras.
Partea foarte speciala si deosebita din film ramane legatura si relatia dintre Leonidas si nevasta-sa. In aceasta realizare cinematografica, femeia este bagata in seama, ba, mai mult, se baga in seama si ii da si un punch-line emisarului lu` Xerxes, aia ca numai femeile spartane dau nastere la barbati adevarati, de beleste ala ochii, ca adversarii lu` Basescu, cand s-a dat rezultatul final la alegeri. Merg ei la marginea gaurii negre si mari, se prinde Leonidas cam ce vrea de la el baiatul ala exotic, cu multi cercei, ceva nu i se pare in regula,ii pune sabia-n gat solului si, inainte de a-i face vant definitiv in recycle bin, se petrece un lucru foarte interesant. Ledonidas se intoarce catre nevasta, intr-un fel de cerere de aprobare discreta, un fel de “Tu ce zici, femeie, ne luam cu astia sau nu?” (cu ghilimelele de rigoare), adica, el, regele, stapanitorul si karatistul suprem, are incredere si simte nevoia sa isi consulte consoarta, de zici ca era medic. Asta il face mai uman, cumva, fata de alte exemple de tough guys, mai spre Rambo style, pe care ni le propune cinematografia americana, de cele mai multe ori. Ii face vant in hau emisarului, capitanul si baietii de abia asteptau, nici una, nici doua, se apuca sa taie oaspetii, zici ca venise Craciunul si primisera ce i-au cerut mosului, iar el se duce la efori, sa le ceara aprobarea, pentru a pleca la lupta. Leonidas primeste porunca de la zei, sa respecte sarbatoarea Carnea, in timpul careia era interzisa mardeala (sau asa l-a imbarligat spurcaciunea aia cu bube pe fata, care drogheaza o fata si, la final, cand era aia praf, ii si da o limba pe fata - scena asta seamana foarte mult cu ce vezi in cluburile din Micul Paris). Leonidas se consulta cu nevasta-sa din nou, in dormitor, dupa care ii da o buca sanatoasa, sa aiba regina la ce se gandi cat e el dus la oaste, ca regele, oricum, pleca impreuna cu baietii lui, care mai de care mai epilat si mai lucios, si stiu ei, barbatii, cum sa aiba grija unul de altul, cand sint serile reci si nu ai pe cine lua in brate, ca asa era moda pe atunci, cam cum e pe la noi in show-bizz. Poate regina o fi si un fel de acoperire, cum a avut si Freddy Mercury nevasta, in genul in care incearca si Botezatu` sa se justifice cu Bianca (parca Bianca o cheama pe blonda aia a luI ), la modul, nu sint gay, uite, am prietena.Totusi, in cazul lui Leonidas (sau ce incerca sa ne scoata in evidenta producatorii si scenaristii filmului) nu cred ca e dracul asa de negru, adica, pare ca omu` isi iubea nevasta.
Dimineata, dupa ce-i verifica pe cei 300 de nervosi, capitanul included, le da cu tifla oficialilor, ca n-aveti voi ce sa-mi faceti mie, bah, ma duc la plimbare, imi place joggingul si vanatoarea de persi, dupa care, merge tipu`, sa isi ia la revedere de la nevasta-sa. Din nou, e genul de cliseu americanesc, pus intr-o cu totul alta lumina (ca si sfarsitul scenei, cu norul care intuneca chipul indurerat al reginei). Vocea actorului narator (e cel care a jucat si in Lords of the Rings rolul lui Faramir, era fratele lui Boromir - cel care moare la sfarsitul primului episod, strapuns de sagetile orcilor), zice ceva de genul ca nu i-a zis “Goodbye my love”, ca asa sint spartanii, duri. Completarea asta, alaturi de ce-i spune Leonidas solului, cand il trimite acasa (mai spre sfarsitul filmului), la modul pentru regina nu e nimic ce poate fi exprimat in cuvinte, ma duce cu gandul la viziunea japonezilor asupra dragostei si relatiei dintre doua jumatati-pereche, si anume ca ceea ce capata forma (chiar si prin cuvinte) altereaza si adauga futil, completari care nu erau necesare exprimarii si comunicarii dintre cei doi.
Femeia, pe de alta parte, adica acasa, incearca prin toate relatiile si smecherii pe care ii cunoaste, sa isi ajute barbatul. Faptul ca s-a culcat cu numaistiucumilcheamaacumsinuvreausadaugoogle, o pune intr-o lumina nu tocmai favorabila, dar, sa fim seriosi, daca nu stiu ce barbat e amenintat cu moartea, iar singura solutie ar fi sa faca nevasta-sa un giumbusluc, come on, cred ca toata lumea s-ar duce sa aiba o discutie serioasa cu partenera. Lucru care la barbati n-ar fi greu deloc, la intrebarea”Barbate, trebuie sa te culci cu una, ca sa imi salvezi viata, ai fi de acord?”, raspunsul ar veni instantaneu “Ok, unde-i tarfa?”. Oricum, putin mai tarziu, in Consiliu, regina isi ia revansa, cand ii spinteca matele infamului, demascandu-l in acelasi timp, ca, vezi Doamne, ala venea la intruniri cu bartai punga la cingatoare, toata plina de monede batute cu fata lui Xerses (!).
Chiar si inainte de moarte, ultimele cuvinte si ganduri ale lui Leonidas nu sint catre tara si patrie, asa cum s-ar fi intamplat, daca ar fi regizat Sergiu Nicolaescu filmul, sint catre regina consoarta. Desigur, este tot un cliseu, insa, in conditiile in care regele era prezentat ca un dur, un ucigas cu sange rece, aceste ultime cuvinte nu se potrivesc exact in fisa postului. De ce? In ce scop? Al cui? Toate astea, intr-un episod viitor care nu va mai veni niciodata, pentru ca nici eu nu stiu exact.
Tags: 300, Leonidas, mardeala, razboi, scandal, Sparta, spartani
Clip nou
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Zilele astea o sa filmez videoclipul care pregateste urmatorul meu album, “Goana dupa fericire”. Piesa se numeste “Numele tau” si este un remix la o piesa mai veche a trupei Holograf, “Oriunde te vei afla”. La fata locului vor fi Pyuric si, probabil, Buddha, care va vor tine la curent cu amanunte (a.k.a poze, articole). Pentru cei din presa, care sint interesati de mai multe detalii, puteti lua legatura cu Pyuric, la telefon 0758.055.558.
Basme de adormit copiii
Posted by Bitza | Filed under Prin ochii mei
Mi-a picat sub ochi, acum ceva timp, povestea lui Praslea cel voinic si merele de aur (cea a lui Petre Ispirescu) si au fost cateva aspecte care mi-au starnit interesul si curiozitatea.
Observam inca de la inceputul naratiunii populare cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizeaza fortele binelui si raului in lupta pentru afirmarea dreptatii, ca Praslea este desconsiderat total de catre cei din jur. Primii care incearca sint cei doi frati mai mari, care beneficiaza de suport din partea tatalui, adica nu face caterinca de ei, cum face de ala micu`. Daca in bagabontii aia doi, mai mari, care ii si executa o combinatie nasoala lui Praslea, cand ii taie franghia si il lasa pe taramul alalalt, se poate avea incredere, astuia cel mai mic si mai amarat, nu ii acorda nimeni nicio sansa. Aici, iar nu am inteles de ce…? Adica, mezinul familiei lesina spre mijlocul povestii, trei zmei consecutiv, care erau si hotii merelor, aia pe care nu reusea nimeni din toata imparatia sa ii captureze (nici macar sa ii vada), dar numai cu greu i se da o sansa sa pazeasca merele de aur? Adica, nu stia nimeni ce-i poate pielea? Se antrena in secret ca shaolinii? Nu se certase cu nimeni, inainte de afacerea cu merele, si nu ii daduse nimanui vreo palma, sa zboare ala cinspe metrii si sa se prinda toata lumea de ce vana zace in mezin? Pentru ca, intr-un final, dupa ce il mai ia si la caterinca taica-su, cu dume d-alea, de daramat moralul gen “mucosule”, “neispravitule”, abia l-au lasat sa pazeasca o noapte… Ntz, ntz, ntz… Daca ar fi venit Madona sa cante la castel, in mijlocul concertului i-ar fi tinut imparatului un discurs despre cum nu trebuie sa se poarte rau cu baietul cel mai mic.
Praslea ia aprobare sa pazeasca pomul, isi pune tricoul cu B.G.S., brigada interventii si paza, si se duce catre locul actiunii. O bila alba pentru eroul nostru, spre deosebire de alti romani care in general, se bazeaza pe rugaciuni, cand vine vorba de planuri si, mai ales, bussiness-plan-uri, la modul, hai sa ii dam drumul si sa speram ca iese bine, ei bine, baietasul nostru isi traseaza directiile de ansamblu ale proiectului. Isi pune doua tepuse ascutite, una in fata, una in spate, si seara (asta mi-a placut, desi nu stiu cat de veridica este) isi ia cartile (il suspectez pe Ispirescu de un aport personal la faza asta, de asta mi-a si placut) si se duce in gradina sa pazeasca merele. Dupa ce reuseste sa treaca de pragul pe care fratii lui nu reusisera sa il depaseasca si care face prima diferenta intre ei, piroteala molesitoare de la aparitia zorilor, il aude pe hot, ii da doua sageti pe langa si una la tinta, adicatelea in infractor, de-a dreptul, salveaza merele, il felicita toti, bucurie, fericire. Asta micu`, pitbull, cu chef de mardeala, nimic, eu ma duc dupa ei, mama lor, nu fura merele si scapa, se ia dupa urma de sange, impreuna cu fratii lui, primiti bonus, oferta de sarbatori, de la imparat, si ajung la prapastia unde se pierdea urma de sange. Se baga Praslea intr-un final, il coboara fratii, dupa care, ca toti romanii care au pe cineva mai rasarit in anturajul lor, de la Miorita, pana la aliantele politice moderne, se sfatuira sa il “piarda” pe ala care ii punea in dificultate prin realizarile si meritele personale, in cazul nostru, Praslea.
Eroul isi vedea de treaba lui, ajunge la primul zmeu, il omoara, dupa care sta doua zile sa se odihneasca (va dati seama, el, macho, Rambo Reloaded si cu fata de imparat, singuri, in bartai castelu`, ce or fi facut ei, acolo, mai ales ca nu trebuie sa fii nici prea destept, nici prea frumos, comparativ cu un zmeu, cred ca fata a avut aceeasi viziune a problemei, ca Monica, in momentul in care a facut cunostinta cu Fat-Frumosul de sofer).Dupa asta merg impreuna la cea de-a doua fata de imparat, captiva si ea la un Bin-Laden suprarealist, Neo-ul nostru il rezolva elegant si pe al doilea zmeu, apoi - aici o sa citez direct din poveste, ca sa nu par subiectiv sau ca as avea fantezii cu fete de imparat, desi suna bine - “O saptamana intreaga se desfatara impreuna cu amandoua fetele”. Stati un pic… se desfatara impreuna… pai, ce ii invatam noi pe copii? Nu ca n-ar suna bine, repet, dar asta merge intr-un titlu cu vreun fotbalist de care nu mai reusea nimeni sa dea de sapte zile, nu a basm de adormit copii…
Ajunge menage-ul a trois la cel de-al treilea zmeu, care se lasa macelarit mai greu, evident, dupa cateva incercari, in care, atentie, Praslea, aflat la ananghie, in timpul bataliei cu zmeul, nu mai are ce face si cum sa o dreaga, si promite celei de-a treia fete sa se cunune cu ea, daca il ajuta cu niste apa (asta suna, metaforic vorbind, ca povestile unor tovarasi de-ai mei, cand imi spun cum s-au casatorit). Il omoara si pe ultimul zmeu, dupa care fetele il luau in brate si il sarutau si ii spusera “De azi inainte, frate sa ne fii!”. Aha… deci, de acum inainte… nu inainte… saptamana aia de desfatat impreuna nu se mai pune, atunci nu erau frati, dar, de azi inainte, pentru ca s-a combinat cu mezina, s-a terminat cu distractia, sintem frati, no more gang-bang, in paturile zmeilor si pe muzica zmeilor.
Se intorc la iesirea din taramul celelalt, prapastia (care acum trebuia escaladata) si, pe baza experientelor anterioare cu cele trei fete de imparat, incep recomadarile si impartealea, le da si scrisori, fiecarui frate, la modul “Ia-o tu pe asta, crede-ma pe cuvant, e fenomenala, sa vezi ce face cu doua catuse si un electro-soc”, dar pentru cei doi nu e nimic de ajuns, soarta lui Praslea era pecetluita dinainte, vor sa-l mierleasca, exact ca cei doi baci din Miorita, diferenta fiind aici, ca mezinul nostru nu isi accepta soarta atat de usor si senin ca ciobanul vorbitor de oieasca (asta trebuie sa fie limba oilor, daca miorita cea nazdravana il avertizeaza de pericole), si scapa din capcana fratilor lui.
Urmeaza un episod in care iese in evidenta sufletul caritabil al eroului, cand salveaza niste pui de zgripsor de a fi haliti de un balaur, si reuseste sa faca o treaba buna cu mama puilor, pe care o hraneste la sfarsit cu o bucata din propria pulpa, prosciuto romana, ca ramasese fara combustibil pentru mijlocul de locomotie, a.k.a. mama puilor, dupa care, o data ajuns pe taramurile stapanite de tatal sau, omu` nostru nu se duce la fratii mai mari sa le dea o mama de bataie, trece printr-un soi de saga artistica si realizeaza obiecte imposibil de realizat, ca si cum paradoxul situatiei nu ar fi fost de ajuns. Pe bune, cat de mult sa il subestimeze apropiatii, pe Praslea? Omu` era ninja, inventator, bataus, Don Juan, vorbea cu pasarile, batea balauri, isi taie piciorul, si, colac peste pupaza, mai este si artist? Wow…
Sfarsitul mi s-a parut foarte corect. Se lasa totul la voia lui Dumnezeu, care decide, prin intermediul unor sageti trase in sus si lasate sa cada inapoi, ca cei doi frati sa moara. Daca s-ar fi terminat intr-un mod diferit, ar fi fost la fel de penibil ca scenariul de la 2012. Bine ca nu a fost asa, de asta s-a nascut romanul poet! Cine zice, ala este!
Chestii, trestii…
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
In ultima perioada am lesinat la cerebel cateva carti legate de gesturi, semne, comportament, comunicare, intre maimutelea astea avansate si tunate ce sintem noi, oamenii, care este. Iata cateva chestii care mi s-au parut caterinca maxima.
In primul si-n primul rand, cecheraut, din “Cartea gesturilor” a lui Peter Collet “Cercetarile arata tristul adevar ca persoanele care transforma arta de a se face placuti superiorilor intr-o preocupare permanenta se bucura de un succes mai mare in cariera, decat cei care se concentreaza pe realizarea unor produse de calitate”. Bingo! Pai, ce exemplu mai bun pentru studiu, decat tara noastra! Aici este Nirvana pupincuristilor, locul unde bunii pupincuristi ajung dupa ce mor! E de ajuns sa ne uitam la politica, educatie, cultura, muzica, marile corporatii, ministere, institutii, peste tot gasesti dovezi vii ale citatului de mai sus. Ba, mai mult, toti romanii se plang ca nu suporta procedeul in cauza, recte, buze/cur, dar asta, evident, pana in momentul in care ii cheama seful si situatia se schimba.
In alta carte de gesturi (nu mai stiu acum care, cartile mele nu sint despachetate toate), aflam ca, de fapt, femeile sint cele care emit “semnale” sexuale cel mai mult si ca, in general, barbatii reactioneaza la aceste semnale, nu invers. Astfel, dintre femeie si barbat, prima este cea care incontinuu transmite mesaje de disponibilitate, incercand sa atraga cat mai multi parteneri catre ea, pentru verificare si control, in vederea cercetarii, daca respectivul mascul e potrivit sau nu pentru imperechere (si nu numai). Decolteurile, tocurile, rochiile scurte, fardurile, parfumurile (mult mai puternice la femei), rujurile, vopseua de par, etc, etc, etc, sint armele masluite, cu care sexul frumos isi pune in valoare calitatile, in vederea “capturarii” unui mascul. P.S. Nu sint misogin, la faza asta transmit mai departe ce am citit.
Si, pentru ca trei e numarul magic (mai putin cand trebuie sa iti numeri ouale si femeile sanii, ca daca ar fi trei, am fi in Total Recall si nu ar fi funky), iata ultimul episod din trilogia acestui articol, un fel de Eneida (daca eu eram Homer, care este, ceea ce nu sint, bine ca nu sint, altfel eram orb - sau poate sint orb, ca de douazeci de ani nu vad nicio schimbare, cum n-a vazut Steve Wonder niciun ban din muzica, vorba lu` Doc). Ultima, cu ceva aplicatii mult mai practice, din punctul meu de vedere.
Din “Inteligenta sociala” a lui Daniel Goleman aflam ca modul de receptare e mediului inconjurator, se face pe doua cai, asa cum le denumeste autorul si nu numai el, cea superioara si cea inferioara. Prima este cea rationala, constienta, controlata ca reactii, in timp ce a doua se conecteaza automat la la senzatiile si emotiile din jur, reactionand instantaneu, pana cand calea superioara intervine, constientizand si temperand gesturi sau alte manifestari, care ar putea trada trairile interioare. Amuzamentul intervine in faza in care diferenta intre timpii de reactie ale celor doua cai e, aproximativ, foarte mare. Cea superioara isi face “refresh-ul” o data pe secunda, pe cand cea inferioara se situeaza undeva intre 0.2-0.3 secunde. Cu alte cuvinte, in fractiunea 1 sec - 0.25 sec = 0.75 sec, nimeni nu poate minti, juca teatru, imbarliga, pentru ca prima reactie va fi intotdeauna receptata si retransmisa inainte ca, calea superioara sa isi puna amprenta de control. Aceste 0.75 de secunde sint un fel de privire scurta in spatele mastilor celorlalti, indiferent ce ar fi acolo, dar vorba cuiva, pune-i unui om o masca si iti va spune tot adevarul.
Vineri, 11 decembrie: concert @ Black Friday
Posted by Pyuric | Filed under Despre de toate
Daca sunteti in capitala vineri, va asteptam dupa miezul noptii in noul club Malibu la concert! Black Friday powered by Agresiv, intrarea este 15 ron (aveti un shot inclus, iar fetele vor avea parte de tequila gratis). Revenim cu poze!
Tags: Black Friday, concert
A mai plecat unu` dintre noi…
Posted by Bitza | Filed under Despre de toate
Ieri seara, a murit un prieten bun de-al meu, Marius Nebunu`, in accident de masina. Ma stiam cu el de vreo 12-13 ani… Aproape juma` de viata… Sint foarte intors pe dos, vestea a venit pe neasteptate, iar cuvintele sint in plus. R.I.P Marius!
Uniţi sub tricolor
Posted by Buddha | Filed under Despre de toate
Grupul apolitic Noii Golani, cunoscut pentru organizarea a numeroase acţiuni bazate pe implicare civică, lansează un nou proiect. UNIŢI SUB TRICOLOR este o compilaţie ce reuneşte numeroşi artişti, din stânga şi din dreapta Prutului, ca semn al unităţii spaţiului cultural românesc. Evident, în urma susţinerii arătate pentru salvarea Roşiei Montane, Bitză este nelipsit din tracklist-ul Uniţi Sub Tricolor.
Banii strânşi din vânzarea CD-urilor vor fi donaţi către liceul românesc Lucian Blaga, din Tiraspol.
Prin urmare, pe 30 Noiembrie 2009, în club B52, începând cu ora 21:00, sunteţi aşteptaţi la concertul de lansare, în cei 10 Lei pe care îi veţi plăti la intrare fiind inclus şi un CD Uniţi Sub Tricolor. Ne vedem acolo!
Tags: compilatie, concerte, evenimente, lansari, uniti sub tricolor
